Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 6681 - 6690 din aproximativ 8917 pentru UN.

OSTENTAȚIE

OSTENTÁȚIE , ostentații , s . f . Punere în valoare în mod provocator a unei insușiri ; prezentare demonstrativă , etalare pretențioasă a

 

OSTEOFIT

OSTEOFÍT , osteofite , s . n . Modificare patologică manifestată prin proliferarea anormală a țesutului osos în apropierea unei articulații vertebrale ; cioc de papagal . [ Pr . : - te -

 

OSTEONECROZĂ

OSTEONECRÓZĂ , osteonecroze , s . f . Necrozare a unui os . [ Pr . : - te -

 

OSTEOPATIE

OSTEOPATÍE , osteopatii , s . f . Boală a unui os sau a sistemului osos . [ Pr . : - te -

 

OSTEOTOMIE

OSTEOTOMÍE , osteotomii , s . f . Rezecție a unui os , făcută cu scopul de a remedia o diformitate a acestuia sau în scop terapeutic . [ Pr . : - te -

 

OSTEOZĂ

OSTEÓZĂ , osteoze , s . f . Afecțiune datorată unei secreții exagerate de hormon , caracterizată prin decalcifiere osoasă generalizată , depuneri de calciu în țesuturi etc . [ Pr . : - te -

 

OSTIE

ÓSTIE^3 , ostii , s . f . ( Anat . ) Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii , precum și între acestea și arterele mari ale corpului . ÓSTIE^2 , ostii , s . f . Pâine nedospită ( azimă ) care servește la cuminecătură în cultul catolic și în cel luteran . ÓSTIE^1 , ostii , s . f . Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe brațe ascuțite , care se înfige în corpul

 

OSTILITATE

OSTILITÁTE , ostilități , s . f . 1. Atitudine dușmănoasă , plină de ură ; dușmănie , vrăjmășie . 2. ( La pl . ) Operații militare întreprinse de trupele unor state care sunt în

 

OSTINATO

OSTINÁTO s . n . ( Muz . ) Procedeu care constă în revenirea stăruitoare a unui motiv melodic sau ritmic , însoțit de fiecare dată de alte motive . - Cuv .

 

OSTROV

OSTRÓV , ostroave , s . n . 1. Insulă mai mare . 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare . [ Acc . și :

 

OSTROVEAN

OSTROVEÁN , - Ă , ostroveni , - e , s . m . și f . Locuitor al unui ostrov ( 1 ) . - Ostrov + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>