Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 6661 - 6670 din aproximativ 8917 pentru UN.

OROGEN

OROGÉN orogene , s . n . ( Geol . ) Regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos

 

OROGENEZĂ

OROGENÉZĂ , orogeneze , s . f . Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat ; orogenie (

 

OROHIDROGRAFIC

OROHIDROGRÁFIC , - Ă , orohidrografici , - ce , adj . ( Rar ) Privitor la relieful și la apele unei

 

OROLOGIU

... OROLÓGIU , orologii , s . n . Ceas cu dimensiuni mari , fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior , pe o coloană etc . și de obicei prevăzut cu un

 

ORTA

ORTÁ , ortale , s . f . ( Înv . ) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment ; ( în armata turcească ) regiment de ieniceri . 2. Trupă , ceată , bandă ;

 

ORTODIAGRAMĂ

... ORTODIAGRÁMĂ , ortodiagrame , s . f . Traseu desemnat de radiolog pe un

 

ORTODIASCOPIE

ORTODIASCOPÍE s . f . Metodă radioscopică pentru obținerea contururilor unui obiect în mărime naturală . [ Pr . : - di -

 

ORTOEPIE

ORTOEPÍE s . f . Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă ( literară ) a cuvintelor ; disciplină care se ocupă cu studiul acestor

 

ORTOGENEZĂ

ORTOGENÉZĂ s . f . Dezvoltare tot mai accentuată a unor caractere în generațiile care se

 

ORTOGRAFIE

ORTOGRAFÍE , ortografii , s . f . Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi ; aplicarea practică a acestor

 

ORTOPOL

ORTOPÓL , ortopoli , s . m . Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>