Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREPT
Rezultatele 661 - 670 din aproximativ 762 pentru DREPT.
... SCORȚÓS , - OÁSĂ , scorțoși , - oase , adj . 1. Care nu se îndoaie , care rămâne drept , lipsit de suplețe , țeapăn , tare , rigid ; a cărui suprafață prezintă asperități , care este aspru la pipăit ca o scoarță ( 1 ) . 2. ( Despre lemne ...
SCRÂNTÍ , scrântesc , vb . IV . 1. Tranz . A deplasa , a scoate din articulație , din poziția sa normală un os , o încheietură etc . ; a luxa . 2. Refl . Fig . A - și pierde dreapta judecată ; a se zăpăci , a înnebuni , a se țicni . [ Var . : scrintí , ( reg . ) sclintí vb .
SECÁNT , - Ă , secanți , - te , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre drepte , curbe ) Care întretaie o linie , un plan . 2. S . f . Funcție trigonometrică care , înmulțită cu funcția cosinus , este egală cu funcția
... SEMICÓCS , semicocsuri , s . n . Produs solid obținut prin semicarbonizarea huilei sau a cărbunilor inferiori , întrebuințat drept
SEMIPLÁN , semiplanuri , s . n . Mulțimea punctelor din plan situate de aceeași parte a unei drepte . - Semi - + plan ( după fr . demi -
... SERIALÍSM s . n . Etapă în evoluția atonalismului și dodecafoniei , care are drept
... SÉSIE , sesii , s . f . Denumire dată în evul mediu , în Transilvania , lotului de pământ , parte dintr - un domeniu , asupra căruia țăranul dependent avea drept
... SILVÁN , silvani , s . m . Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept
SIMEDIÁNĂ , simediene , s . f . Dreaptă care trece printr - un vârf al unui triunghi și este simetrica medianei în raport cu bisectoarea interioară dusă prin același vârf al triunghiului . [ Pr . : - di -
SIMETRÍE , simetrii , s . f . 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta , pe această bază , anumite regularități ; proporționalitate , concordanță , armonie între părțile unui tot , între elementele unui ansamblu etc . ; distribuție egală , regulată , armonioasă a părților unui tot , a elementelor unui ansamblu ; corespondență exactă ( ca formă , poziție etc . ) între părțile ( opuse ale ) unui tot . 2. Spec . Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan , de o dreaptă sau de un punct ; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice ; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune
... SIMONÍE s . f . Trafic cu lucruri considerate de biserică drept