Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 6561 - 6570 din aproximativ 8917 pentru UN.

OBCONIC

OBCÓNIC , - Ă , obconici , - ce , adj . De forma unui con

 

OBELISC

... OBELÍSC , obeliscuri , s . n . Monument comemorativ de origine egipteană , de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf , alcătuit de obicei dintr - un

 

OBEREC

ÓBEREC , oberecuri , s . n . Numele unui dans popular polonez cu ritm vioi ; melodie după care se execută acest

 

OBERLIHT

ÓBERLIHT , oberlihturi , s . n . Porțiune dintr - o fereastră sau dintr - o ușă situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile și având deschidere separată , servind la iluminarea sau la aerisirea unei

 

OBIECT

OBIÉCT , obiecte , s . n . 1. Corp solid , de obicei prelucrat , care are o anumită întrebuințare . 2. Element , materie asupra căreia e îndreptată gândirea , activitatea intelectuală a omului . 3. Ceea ce formează materia unei discipline , disciplină de studiu ; materie . 4. Scop , țintă , țel ; obiectiv . 5. ( Gram . ; în sintagmele ) Obiect direct = complement direct . Obiect indirect = complement

 

OBIECTIV

OBIECTÍV , - Ă , obiectivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Fil . ) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea . 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se referă la obiectul direct sau indirect . Reflexiv obiectiv . II. S . n . 1. Sistem optic convergent , format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic ( de fotografiat , microscop , lunetă etc . ) , fiind îndreptat spre obiectul studiat . 2. Porțiune de teren , localitate , fortăreață etc . care prezintă interes în timp de război . 3. Fig . Scop , țintă ,

 

OBIECTUAL

OBIECTUÁL , - Ă , obiectuali , - e , adj . ( Livr . ) 1. Care are natura unui obiect , care există independent de subiect ; obiectiv ( I 1 ) , material . 2. Care aparține lucrurilor , obiectelor . [ Pr . : - tu -

 

OBLITERA

... se ) șterge treptat , a deveni sau a face să devină neciteț . 2. Tranz . A anula o marcă poștală sau un

 

OBOSEALĂ

OBOSEÁLĂ , oboseli , s . f . Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens ; obosire ,

 

OBOSI

OBOSÍ , obosesc , vb . IV . Intranz . și refl . A pierde puterile ( fizice sau intelectuale ) în urma unui efort îndelungat ; a

 

OBRINTEALĂ

OBRINTEÁLĂ , obrinteli , s . f . ( Pop . ) Inflamație , umflătură a unei răni ( din cauza infecției , a frigului etc . ) ; obrintitură . [ Var . : obrânteálă s . f . ] - Obrinti + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>