Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREAPTĂ
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 762 pentru DREAPTĂ.
REVOLÚȚIE , revoluții , s . f . I. 1. ( Fil . ) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime , fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia . 2. Schimbare bruscă și de obicei violentă a structurilor sociale , economice și politice ale unui regim dat . 3. ( Pop . ) Răscoală , revoltă . 4. Fig . Schimbare , transformare radicală într - un anumit domeniu . II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă . 2. ( Geom . ) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte
... REZOLÚȚIE , rezoluții , s . f . 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri . 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri , unui act etc . 3. ( Med . ) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic . 4. ( Jur ...
REZÓN , rezoane , s . n . ( Înv . ) 1. Îndreptățire , justificare , cauză , motiv , temei . 2. Rațiune , judecată
RIDICÁ , ridíc , vb . I . I. Tranz . 1. A lua de jos și a duce în sus ( susținând cu forța brațelor , cu spatele etc . ) ; a sălta . 2. A lua de pe ceva ; a îndepărta , a înlătura . 3. A lua și a duce în alt loc , a muta din loc . 4. A așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat , a - l readuce în poziție verticală . 5. ( În expr . ) A ridica un plan = a determina , prin măsurători de distanțe și unghiuri , poziția punctelor dintr - o regiune și a le reprezenta pe o hartă . II. 1. Refl . ( Despre ființe ) A se scula de jos , părăsind poziția de așezat sau de culcat . 2. Refl . ( Despre construcții înalte , copaci etc . ) A avea o direcție verticală , a se îndrepta în sus , a se înălța . 3. Tranz . A mișca , a îndrepta în sus brațele , mâinile , capul , sprâncenele etc . ; a da o mișcare verticală , a duce mai sus . 4. Refl . ( Despre ...
... RIDICÁT^1 s . n . Ridicare . - V. ridica . RIDICÁT^2 , - Ă , ridicați , - te , adj . 1. ( Despre învelitori , capace ) Dat la o parte , înlăturat . 2. Care stă drept
RIGLÁT , - Ă , riglați , - te , adj . 1. ( Rar ) Liniat . 2. ( Despre suprafețe ) Care se obține prin mișcarea unei linii drepte . - Riglă + suf . - at ( după fr .
ROȘĂȚEÁ , roșățele , s . f . Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă , cu flori dispuse într - o umbelă terminală ( Botumus umbellatus ) . - De la
ROB , ROÁBĂ , robi , roabe s . m . și f . 1. ( În evul mediu , în țările române ) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal , fără ca acesta să aibă dreptul de a - l omorî . 2. Om aflat în relații social - politice de subjugare , de aservire . 3. Fig . Persoană subjugată de o pasiune , de o preocupare copleșitoare , de o
ROMÁN^2 , - Ă , romani , - e , s . m . și f . , adj . I. S . m . și f . 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie . 2. Locuitor al Romei . II. Adj . Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma , care se referă la Roma , care aparține Romei . ROMÁN^1 , romane , s . n . Specie a genului epic , de întindere mare , cu conținut complex , care se desfășoară de - a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje , presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei
ROMANÍST , - Ă , romaniști , - ste , s . m . și f . 1. Specialist în studiul limbilor romanice . 2. Specialist în studiul dreptului roman ^
ROND , - Ă , ronduri , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , ronde , ( 4 ) adj . 1. S . n . Strat de flori , de obicei circular , ridicat deasupra nivelului terenului din jur . 2. S . n . Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație , având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument . 3. S . n . Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele ; p . ext . oamenii care fac această inspecție . 4. S . n . ( Cor . ) Mișcare circulară a piciorului , executată liber pe sol sau în aer . 5. Adj . ( În sintagmele ) Scriere ( sau literă ) rondă = fel de scriere cu litere rotunde , groase și drepte ; literă astfel scrisă . Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat , cu care se pot scrie literele