Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUĂ
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1408 pentru DOUĂ.
DIPLOCEFALÍE , diplocefalii , s . f . ( Med . ) Monstruozitate caracterizată prin existența a două capete pe un
... DIPLOCÓC , diplococi , s . m . Fiecare dintre asociațiile de doi
DIPLOGRÁF s . n . Mașină de scris care funcționează simultan cu două feluri de
DIPÓD , - Ă , - Ă , adj . ( Lit . : despre versuri ) Care este format din două picioare
DIPODÍE s . f . ( Lit . ) Vers format din două picioare
DIPTÉR , diptere , s . n . 1. ( La pl . ) Ordin de insecte cu o singură pereche de aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt sau pentru înțepat și supt ; ( și la sg . ) insectă din acest ordin . 2. Edificiu antic înconjurat cu două șiruri de
DIPTÍC , diptice , s . n . Icoană sau tablou alcătuit din două plăci legate una de alta în așa fel încât să se poată deschide și închide ca o
DISAMÁRĂ , disamare , s . f . Fruct uscat care rezultă din gruparea a două
DISC ^1 , discuri , s . n . 1. Placă circulară și plată de o anumită greutate , pe care o aruncă atleții discoboli la distanță . 2. Orice obiect de formă circulară și plată . 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei . 4. Placă circulară care servește la înregistrarea și reproducerea vocii , a sunetelor etc . cu ajutorul unui aparat special . Disc de frecvență = disc ^1 ( 4 ) cu înregistrări speciale , folosit la verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick - up - urilor . 5. ( În sintagmele ) Disc intervertebral = cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și servind la solidarizarea lor . Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral . DISC ^2 , discuri , s . n . Taler ( circular ) de metal ( prețios ) pe care se strâng în biserică , de la credincioși , bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul ( la oficierea
DISCORDÁNȚĂ , discordanțe , s . f . Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente , fenomene etc . ; distonanță ,
... DISCRIMINÁNT , - Ă , discriminanți , - te , adj . , s . m . 1. Adj . ( Rar ) Discriminatoriu . 2. S . m . Expresie matematică formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi