Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARA

 Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1835 pentru ARA.

DOLIHOCEFAL

DOLIHOCEFÁL , - Ă , dolihocefali , - e , adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care are craniul alungit din față către spate ; ( despre craniu ) alungit din față către spate . [ Var . : dolicocefál , - ă

 

DOMN

DÓMN , domni , s . m . 1. Termen de politețe pentru un bărbat . 2. Persoană care are autoritatea , posibilitatea de a face ceva ; stăpân . 3. Titlu purtat de suveranii Țării Românești și ai Moldovei ; voievod , domnitor ; persoană care purta acest titlu . 4. Dumnezeu ; Isus

 

DOVADĂ

DOVÁDĂ , dovezi , s . f . 1. Fapt sau lucru care arată , demonstrează ceva ; probă convingătoare , mărturie . 2. Act , document prin care se adeverește ceva ;

 

DREPTUNGHI

DREPTÚNGHI , dreptunghiuri , s . n . Patrulater care are toate unghiurile drepte și laturile opuse

 

DREPTUNGHIC

DREPTÚNGHIC , - Ă , dreptunghici , - ce , adj . ( Despre figuri geometrice ) Care are unul sau mai multe unghiuri drepte . - Dreptunghi + suf . -

 

DREPTUNGHIULAR

DREPTUNGHIULÁR , - Ă , dreptunghiulari , - e , adj . Care are forma unui

 

DRUȘCĂ

DRÚȘCĂ , druște , s . f . ( Reg . ) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la ceremonia

 

DUȘMAN

DUȘMÁN , - Ă , dușmani , - e , s . m . și f . , adj . 1. ( Persoană ) care are o atitudine ostilă , răuvoitoare față de ceva sau de cineva , care urăște ceva sau pe cineva ; vrăjmaș . 2. Inamic ( 1 ) ( în război ) . [ Acc . și : ( reg . )

 

DUBLU

DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .

 

DUEL

DUÉL , dueluri , s . n . Luptă care se desfășoară ( după un anumit cod ) între două persoane înarmate , în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend

 

DUELGIU

DUELGÍU , duelgii , s . m . ( Înv . ) Persoană care are mania de a se duela , care se duelează cu orice prilej . [ Pr . : du - el - ] - Duel + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>