Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANUMIT

 Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1188 pentru ANUMIT.

INSTITUȚIONALISM

INSTITUȚIONALÍSM s . n . Doctrină economică apărută în deceniile al treilea și al patrulea ale sec . XX , ai cărei reprezentanți consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii politice și juridice , precum și unele fenomene social - economice , denumite impropriu " instituții " . [ Pr . : - ți -

 

INSTRUMENT

INSTRUMÉNT , instrumente , s . n . 1. Unealtă , aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație . 2. Fig . Persoană , forță , lucru , fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop . 3. ( În sintagmele ) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire , ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă , exprimând raporturi sintactice ; unealtă gramaticală . Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat

 

INSTRUMENTAR

INSTRUMENTÁR , instrumentare , s . n . Totalitatea instrumentelor necesare într - o anumită activitate . - Instrument + suf . -

 

INTENȚIONAT

... INTENȚIONÁT , - Ă , intenționați , - te , adj . Cu intenție , cu un anumit

 

INTENSIUNE

... INTENSIÚNE s . f . ( Log . ) Totalitatea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă un lucru pentru a fi definit într - un anumit

 

INTERES

INTERÉS , interese , s . n . 1. Preocupare de a obține un succes , un avantaj ; râvnă depusă într - o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi . 2. Avantaj , folos , câștig , profit . 3. Dobândă . 4. Orientare activă și durabilă , dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva . 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva ; grijă , solicitudine . 6. Calitatea de a deștepta atenția , a stârni curiozitatea prin importanța , frumusețea , varietatea lucrului , a problemei , a acțiunii etc . ; atracție . [ Pl . și ; ( rar )

 

INTERMITENT

INTERMITÉNT , - Ă , intermitenți , - te , adj . Care încetează și reîncepe la anumite intervale , care acționează cu întreruperi ;

 

INTERSTIȚIU

INTERSTÍȚIU , interstiții , s . n . Spațiu ( gol ) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor , fără a se atinge ;

 

INTITULA

... INTITULÁ , intitulez , vb . I . Tranz . A da , a pune un titlu unei scrieri ; a numi într - un anumit

 

INTOLERANȚĂ

INTOLERÁNȚĂ , intoleranțe , s . f . 1. Lipsă de toleranță , de îngăduință ; neîngăduință , netoleranță . 2. Incapacitate organică de a suporta anumite

 

INTONA

... unui cântec ; p . gener . a executa un cântec ; a cânta . 2. A accentua , a rosti cu un anumit

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>