Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI

 Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.

DEPRAVA

DEPRAVÁ , depravez , vb . I . Refl . ( Despre oameni ) A ajunge , a deveni depravat ; a se

 

DESCOMPUNE

DESCOMPÚNE , descompún , vb . III . l . Tranz . A desface în părțile componente . 2. Refl . ( Despre materii și corpuri organice ) A se altera , a se strica ; a putrezi . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A - și schimba prin deformare caracterul , înfățișarea morală sau fizică ; ( despre față , trăsături etc . ) a se crispa , a se contracta . [ Perf . s . descompusei , part . descompus ] - Des ^1 - + compus ( după fr .

 

DESCOMPUS

DESCOMPÚS , - Ă , descompuși , - se , adj . 1. Desfăcut în părțile componente . 2. ( Despre materii organice ) Alterat , stricat , putrezit . 3. Fig . Care are înfățișarea morală sau fizică deformată ; ( despre fața omului ) crispat ,

 

DESCREIERAT

DESCREIERÁT , - Ă , descreierați , - te , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ; adesea substantivat ) Lipsit de rațiune , fără minte ; smintit , nebun , nesăbuit . - Des ^1 - + creier + suf . - at ( după fr .

 

DESET

DÉSET s . n . ( Rar ) 1. Desiș de tufe sau de copăcei . 2. Îngrămădire de oameni sau de lucruri ; înghesuială , aglomerație . - Des ^2 + suf . -

 

DESFĂTAT

DESFĂTÁT , - Ă , desfătați , - te , adj . ( Înv . ) 1. Desfătător , 2. ( Despre oameni ) Bucuros , vesel ; înclinat spre plăceri senzuale . - V.

 

DESIȘ

DESÍȘ , desișuri , s . n . 1. Grup de arbuști , de tufe , de buruieni etc . ; p . ext . pădure tânără foarte deasă . 2. Fig . ( Rar ) Mulțime mare , îngrămădeală , îmbulzeală ( de oameni ) . - Des ^2 + suf . -

 

DESPOTIC

DESPÓTIC , - Ă , despotici , - ce , adj . ( Despre o faptă , un regim , o lege ) De despot , caracteristic despoților ; tiranic , dictatorial , samavolnic ; ( despre oameni ) care se comportă ca un despot ; absolut , arbitrar (

 

DESTIN

DESTÍN , destine , s . n . 1. Soartă , viitor . 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului ;

 

DESTOINIC

DESTÓINIC , - Ă , destoinici , - ce , adj . ( Despre oameni și acțiunile lor ) . 1. Vrednic , merituos . 2. ( Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv ) Capabil ; p . ext . în măsură ( să facă ceva ) ;

 

DETUNA

DETUNÁ , detun , vb . I . 1. Intranz . ( La pers . 3 ) A face un zgomot ca al tunetului ; a bubui ; p . ext . a răsuna . 2. Intranz . Fig . ( Despre oameni ) A - și manifesta mânia în mod zgomotos . 3. Intranz . și tranz . ( La pers . 3 ) A trăsni . 4. Tranz . ( Adesea fig . ) A zdrobi , a nimici ; a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>