Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELE
Rezultatele 601 - 610 din aproximativ 1012 pentru CELE.
NUCLEÓN , nucleoni , s . m . Denumire generică pentru cele două particule elementare ( protonul și neutronul ) care alcătuiesc nucleele atomilor . [ Pr . : - cle -
NUTÁȚIE , nutații , s . f . 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului , determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului . 2. ( Fiz . ) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului , apropiind - o și depărtând - o de axa fixă . 3. Mișcare a unor organe ale plantelor , constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei
NUTRIMÉNT , nutrimente , s . n . ( Rar ) Hrană ; alimentație ; mijloace de trai , cele necesare
... fapt . 2. ( La pl . ; folosit la formarea numeralului adverbial , adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel
... OÁSPETE , oaspeți , s . m . 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia ; cel
ÓBȘTE , obști , s . f . 1. ( Înv . și pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a călugărilor de la o mănăstire ; p . ext . chinovie . 3. ( Înv . ) Obștească adunare ; p . ext . adunare , consiliu . 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale , care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea
OBOVÁT , - Ă , obovați , - te , adj . ( Despre frunze , petale , sepale etc . ) Care are lățimea cea mai mare în treimea
OBRÁZ , obraji , ( 1 ) s . m . , obraze , ( 2 , 3 , 4 ) s . n . 1. S . m . Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței ; pielea care acoperă aceste părți . 2. S . n . Partea anterioară a capului omenesc ; față , figură , chip . 3. S . n . ( Înv . ; adesea urmat de determinări adjectivale ) Persoană , ins . Obraz subțire = persoană fină , pretențioasă , care trăiește în lux . 4. S . n . ( Înv . ; de obicei la sg . ) Rang , condiție , stare socială . [ Pl . și : ( 2 , 3 )
OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare
OCARÍNĂ , ocarine , s . f . Instrument muzical popular de suflat , de dimensiuni mici , din argilă arsă , în formă ovală și cu mai multe găuri , care emite sunete asemănătoare cu cele ale
OCHEÁNĂ , ochene , s . f . Pește lung de 20 - 30 cm , cu capul mic , cu partea dorsală cenușie - albăstrie , iar cea ventrală albă și cu aripioarele roșii ; babușcă ( Rutilus