Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBIRE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 153 pentru VORBIRE.
FONOMIMÍE , s . f . Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi ( la
... GÂNGĂVEÁLĂ , gângăveli , s . f . Faptul de a ( se ) gângăvi ; defect de vorbire
... GÂNGĂVÍE , gângăvii , s . f . Defect de vorbire
... GALIMÁTIAS s . n . Vorbire
GEST , gesturi , s . n . 1. Mișcare a mâinii , a capului etc . care exprimă o idee , un sentiment , o intenție , înlocuind uneori vorbele sau dând mai multă expresivitate vorbirii . 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop , de anumite interese , având o anumită semnificație
GESTICULÁ , gesticulez , vb . I . Intranz . A face mai multe gesturi ( cu mâinile ) în timpul vorbirii sau pentru a exprima
... s . f . pl . Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel , care închid între ele citate , o vorbire directă , titluri de opere ori nume de instituții , cuvinte cărora li se dă un sens ( stilistic ) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste , traducerea ...
GÚRĂ , guri , s . f . I. 1. Cavitate din partea anterioară ( și inferioară ) a capului oamenilor și animalelor , prin care alimentele sunt introduse în organism ; p . restr . buzele și deschizătura dintre ele ; buze . 2. Gura ( I 1 ) considerată ca organ cu care cineva se hrănește . 3. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al vorbirii ; cloanță . 4. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al cântării . II. Deschizătură a unui obiect , a unei încăperi etc . , prin care intră , se introduce , se varsă , iese etc . ceva , prin care se stabilește o comunicație etc . Gura vasului . Gura cămășii . Gură de canal . Gura
... HÂRÂÍT^2 , - Ă , hârâiți , - te , adj . 1. ( Despre glas , vorbire , sunete ) Care hârâie , hârâitor . 2. ( Despre mecanisme , obiecte etc . ) Stricat , hodorogit , uzat . - HÂRÂÍT^1 , hârâituri , s . n . Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul ...
... HÂRÂITÓR , - OÁRE , hârâitori , - oare , adj . , HÂRÂITOÁRE , hârâitori , s . f . 1. Adj . ( Despre glas , vorbire , sunet ) Care hârâie ; hârâit ^2 . 2. S . f . Jucărie cu care se produce ( prin rotirea unui dispozitiv ) un zgomot specific , dogit . [ Pr . : - râ - i - ] - Hârâi ...
... HÂRÂITÚRĂ , hârâituri , s . f . 1. Hârâială ; vorbire