Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru V. THIS

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 11397 pentru V. THIS.

VÂNTURAR

VÂNTURÁR , vânturare , s . n . ( Rar ) Evantai . - Vânturi ( pl . lui vânt ) + suf . -

 

VÂNTURATIC

VÂNTURÁTIC , - Ă , vânturatici , - ce , adj . ( Rar ; și substantivat ) Neserios , ușuratic , nestatornic , flușturatic . - Vânturi ( pl . lui vânt ) + suf . -

 

VÂNTUREL

VÂNTURÉL , vânturele , ( 1 ) s . n . , vânturei , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Vântuleț . 2. S . m . ( Ornit . ) Vindereu . - Vânt + suf . -

 

VÂNTUROS

VÂNTURÓS , - OÁSĂ , vânturoși , - oase , adj . ( Înv . ; despre climă , vreme , anotimpuri ) Cu vânt ,

 

VÂNZARE

VÂNZÁRE , vânzări , s . f . 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei ; vindere . 2. ( Concr . ) Ceea ce se vinde , obiectul care se vinde ; marfă . 3. Trădare . - Vinde + suf . -

 

VÂNZOLI

VÂNZOLÍ , vânzolesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) frământa , a ( se ) zbate , a ( se ) agita ( de colo până colo ) . 2. Refl . ( Înv . ) A se război , a se

 

VÂRCOLAC

VÂRCOLÁC , vârcolaci , s . m . I. 1. ( În superstiții ) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă , care mănâncă Luna și Soarele ( provocând fazele Lunii , eclipse etc . ) 2. Strigoi . II. Peștișor artificial de metal , întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița . [ Var . : vârcoláci , vârcolág , vârgolág , vârcolíc s .

 

VÂRF

VÂRF , vârfuri , s . n . 1. Partea cea mai de sus ( ascuțită ) a unor obiecte înalte ( case , copaci etc . ) sau a anumitor forme de relief ( deal , munte ) . 2. Capăt , extremitate ( ascuțită ) a unui lucru . Vârful coloanei . 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi , a muchiilor unei piramide etc . 4. Fig . Moment de intensitate maximă a unei

 

VÂRFAR

VÂRFÁR , vârfare , s . n . 1. Țăpoi cu coada lungă , cu care se poate așeza fânul în vârful stogului . 2. Vârf de munte . - Vârf + suf . -

 

VÂRFUI

VÂRFUÍ , vârfuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A face vârf unei grămezi . 2. A umple până sus un vas , un recipient etc . ; a face să fie plin ochi . 3. Fig . ( Despre munți , culmi etc . ) A - și înălța , a - și profila vârful . - Vârf + suf . -

 

VÂRFUIT

VÂRFUÍT , - Ă , vârfuiți , - te , adj . 1. Prelungit în formă de vârf , cu vârf ; țuguiat , ascuțit . 2. ( Despre recipiente ) Plin până sus , umplut cu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>