Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VÂRF
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 264 pentru VÂRF.
ATÍNGE , atíng , vb . III . 1. Tranz . și refl . A lua contact direct ( dar superficial , ușor sau în treacăt ) cu un lucru sau cu o suprafață . A atins în zbor vârful copacilor . 2. Tranz . A lovi , a izbi ( ușor ) . L - a atins pe umăr . 3. Refl . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit , a - și însuși ceva . Nu s - a atins de bani . 4. Tranz . A pomeni , a aminti , a vorbi despre un lucru în treacăt . 5. Tranz . A ajunge la o anumită distanță ( în spațiu sau în timp ) sau la o anumită limită . [ Perf . s . atinsei , part .
BÂRLIGÁ , pers . 3 bârlígă , vb . I. Tranz . ( Despre vite ) A ( - și ) ridica coada ( încârligată ) cu vârful în sus ; a îmbârliga . - Et .
BÁȘCHIE , bașchii , s . f . Ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de v , folosit pentru baterea cercurilor metalice ale
BANDERÓLĂ , banderole , s . f . 1. Fâșie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere , ca mijloc de control al integrității mărfii ambalate . 2. Brasardă . 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv ( prins în vârful unei lănci , al unui catarg .
BARBIȘÓN , barbișoane , s . n . Barbă ( scurtă ) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei ; cioc ^2 ( 3 ) , țăcălie ,
BÁRZĂ , berze , s . f . Pasăre călătoare cu ciocul roșu , gâtul și picioarele lungi și cu penele , de obicei , albe , afară de vârfurile aripilor , care sunt negre ; cocostârc ( Ciconia
... BERC ^2 , BEÁRCĂ , berci , - ce , adj . 1. ( Despre animale ) Cu coada scurtă sau scurtată ; fără coadă . 2. ( Despre căciuli ; la f . ) Fără vârf
BEZEÁ , bezele , s . f . 1. ( Fam . ) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor . 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu
... BIBERÓN , biberoane , s . n . Sticluță prevăzută cu un vârf
BICUSPÍD , - Ă , bicuspizi , - de , adj . ( Despre unele formații anatomice ) cu două
BLACHÉU , blacheuri , s . n . Bucată ( semiovală ) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja . [ Var . : plachéu s . n . ] - Et .