Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOLIDĂ

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 208 pentru SOLIDĂ.

DEPOZIT

DEPÓZIT , depozite , s . n . 1. Loc , clădire în care se păstrează materiale de construcție , mărfuri etc . , magazie . 2. Ceea ce se depune spre păstrare ; ( în special ) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară . 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într - un lichid ;

 

DEPUNE

DEPÚNE^2 , pers . 3 depúne , vb . III. Intranz . ( Reg . ; despre vaci , bivolițe etc . ) A - și mări ugerul ( ca urmare a secreției abundente de lapte ) , a fi aproape să fete . [ Perf . s . depuse , part . depus ] DEPÚNE^1 , depún , vb . III . 1. Tranz . A lăsa un obiect din mână , punându - l undeva . 2. Tranz . ( Despre animale care se înmulțesc prin ouă ) A elimina ouăle ( la loc potrivit ) . 3. Refl . ( Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într - un lichid ) A se așeza la fund , formând sedimente ; a se sedimenta . [ Perf . s . depusei , part .

 

DESPRĂFUIRE

DESPRĂFUÍRE , desprăfuiri , s . f . Operație de separare și de eliminare a prafului dintr - un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării particulelor solide valoroase . - V.

 

DESUBLIMA

DESUBLIMÁ , desublimez , vb . I . Intranz . și tranz . ( Fiz . ; despre substanțe ) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare

 

DESUBLIMAT

DESUBLIMÁT , - Ă , desublimați , - te , adj . Care a trecut din stare gazoasă direct în stare solidă . - V.

 

DEZLOCUIT

... DEZLOCUÍT , - Ă , dezlocuiți , - te , adj . ( Despre lichide ) Scos de la locul pe care - l ocupa , dat la o parte și înlocuit de un corp solid

 

DIZOLVA

DIZOLVÁ , dizólv , vb . I . Tranz . 1. A face ca o substanță solidă , lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță ( lichidă ) , spre a forma împreună o soluție . 2. A desființa ca persoană juridică o organizație , o asociație , o societate , o adunare

 

DUR

DUR ^2 interj . , v . dura ^1 . DUR ^1 , - Ă , duri , - e , adj . 1. ( Despre corpuri solide ) Greu de zgâriat sau de străpuns ; tare . 2. ( Despre ape ) Care conține săruri ( de calciu și magneziu ) peste limita admisă pentru apele potabile industriale . 3. ( În sintagma ) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal . 4. Fig . Aspru ; sever ; violent , brutal ,

 

ELASTOMECANICĂ

ELASTOMECÁNICĂ s . f . Parte a mecanicii corpurilor solide , deformabile , care se ocupă cu studiul eforturilor și deformațiilor în corpurile elastice sub acțiunea forțelor

 

EMPLASTRU

... EMPLÁSTRU , emplastre , s . n . Preparat farmaceutic solid , plastic , care are în compoziția sa săruri de plumb , rășini , cauciuc , medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor ; plasture ...

 

EPURATOR

EPURATÓR , epuratoare , s . n . Aparat sau instalație care servește la epurarea materialelor solide sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>