Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOCIAL
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 306 pentru SOCIAL.
... ANTURÁJ s . n . Totalitatea persoanelor care constituie mediul social
... ARABIZÁ , arabizez , vb . I . Tranz . A face ( să devină ) arab sau a da caracter ( social
ASCENSIÚNE , ascensiuni , s . f . 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil . 2. Suire , urcare ( pe un munte ) ; înălțare în atmosferă ( cu balonul etc . ) 3. Fig . Dezvoltare , creștere , evoluție a cuiva ( pe scară profesională , socială ) . [ Pr . : - si -
... ASERVÍ , aservesc , vb . IV . Tranz . A supune un grup social
... materiile nutritive introduse în organism . 2. Refl . și tranz . A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii ( limbă , obiceiuri etc . ) 3. Tranz . a considera egal , asemănător cu altă ființă , cu alt obiect , cu ...
ATEMPORALITÁTE s . f . Considerare , interpretare a fenomenelor istorico - sociale etc . în afara cadrului concret
AUTOCONDÚCERE s . f . Conducere a activității sociale , economice etc . de către colectivitatea respectivă însăși sau de către reprezentanții ei . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - +
AUTODETERMINÁRE , autodeterminări , s . f . Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să - și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică , socială și culturală ; p . ext . ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + determinare ( după fr . autodétermination , rus .
AZÍL , aziluri , s . n . 1. Loc unde cineva găsețe ocrotire , adăpost , refugiu . 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrânilor , infirmilor , copiilor orfani
... BARBARÍE , barbarii , s . f . 1. Stare primitivă de dezvoltare social - culturală . 2. Concepție , atitudine , comportare care dovedesc lipsă de respect , dispreț sau ură față de cultură și de civilizație ; ( concr . ) faptă care rezultă dintr - o ...
BÁZĂ , baze , s . f . I. 1. Parte care susține un corp , o clădire sau un element de construcție ; temei , temelie . 2. Fig . Ceea ce formează temeiul a ceva , elementul fundamental , esențial . 3. ( De obicei urmat de determinarea " economică " ) Totalitatea relațiilor de producție într - o etapă determinată a dezvoltării sociale . 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni , de materiale etc . , care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate . Bază de aprovizionare . Bază de recepție . Bază de atac . 5. ( În sintagma ) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă . II. Corp chimic alcătuit dintr - un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili , care albăstrește hârtia roșie de turnesol , are gust leșietic și , în combinație cu un acid , formează o sare . III. 1. Distanță între difuzoarele ( externe ) ale unui sistem de redare stereofonică . 2. ( Electron . ) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor . 3. ( Electron . ; în sintagma ) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice , care generează impulsuri la intervale de timp