Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIMUL
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 378 pentru PRIMUL.
AMFIMÁCRU , amfimacri , s . m . Unitate ritmică formată din trei silabe , dintre care prima și ultima sunt lungi , iar cea din mijloc
ANACRÚZĂ , anacruze , s . f . 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale . 2. Prima silabă neaccentuată a unui
ANTECEDÉNT , antecedente , s . n . , adj . 1. S . n . Fapt , întâmplare anterioară unei anumite date sau stări . 2. Adj . Care se află înainte , care s - a întâmplat înainte . 3. ( Log . ) Primul termen al unei judecăți ipotetice , introdus prin conjuncția " dacă " ; p . gener . tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui
ANTRACHINÓNĂ , antrachinone , s . f . Substanță organică , derivată din antracen , alcătuită din cristale gălbui , care servește ca materie primă pentru unii
ANTRÉU , antreuri , s . n . Prima încăpere ( de dimensiuni mici ) a unei locuințe , în care se intră venind de afară ; vestibul . [ Var . : antrét s .
APARÉNT , - Ă , aparenți , - te , adj . 1. Care este altfel decât pare la prima vedere , care este doar în aparență așa cum se arată . Liniște aparentă . 2. ( Franțuzism ) Care apare cu claritate ( privirii ,
APODÓZĂ , apodoze , s . f . Partea a doua a unei perioade condiționale , care conține consecința primei
ARHEOZÓIC , - Ă , arheozoici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Perioadă geologică în care au apărut primele semne de viață . 2. Adj . de arheozoic ( 1 ) . [ Pr . : - he - o - zo -
ARHIDIÁCON , arhidiaconi , s . m . Primul diacon de pe lângă un episcop ; p . ext . titlu onorific care se dă diaconilor ; protodiacon . [ Pr . : - di -
ATLÁS^2 s . n . v . atlaz . ATLAS ^1 , atlase , s . n . I. ( Anat . ) Prima vertebră cervicală , care se articulează cu occipitalul și cu axisul . II. Colecție de hărți geografice , sistematizate după anumite
AVEÁ , am , vb . II . Tranz . I. 1. A stăpâni , a poseda , a deține . 2. A primi , a căpăta , a obține , a câștiga . Ai un leu de la mine dacă îmi spui . 3. A dispune de ceva , a se bucura de ceva . Am un ceas de răgaz . 4. A fi compus din . . . , alcătuit din . . . ; a fi înzestrat sau prevăzut cu . . . Blocul are două etaje . 5. A ține , a purta . În mână avea un buchet . 6. A fi de o anumită dimensiune , greutate , vârstă etc . Bara are 2 m . 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment . A avea foame . II. 1. ( Urmat de un verb la infinitiv , conjunctiv sau supin ) a ) A trebui să . . . Are de făcut cumpărături ; b ) ( În formă negativă ) A fi destul să . . . N - are decât să spună și se va face ; c ) ( În formă negativă ) A nu putea să . . . N - are ce zice ; d ) ( Rar ) A fi în drept . 2. ( Urmat de ...