Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PARTE SUPERIOARĂ
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 106 pentru PARTE SUPERIOARĂ.
PENEPLENIZÁRE , peneplenizări , s . f . Fenomen de reducere a înălțimilor relative ale unor regiuni până la nivelul fundului văilor și de secționare a formelor accidentale de relief din partea superioară a
PIEPTÁR , pieptare , s . n . 1. Obiect de îmbrăcăminte ( de postav , de lână etc . ) fără mâneci , care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului ; spec . cojocel scurt din blană de oaie , fără mâneci , adesea ornamentat , încheiat în față sau pe umăr ; bundiță . 2. Obiect de metal , de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime , apărându - i de loviturile adversarului . 3. Curea lată la hamuri , care trece pe sub pieptul calului . - Piept + suf . -
PÚNTE , punți , s . f . 1. Pod îngust ( format adesea dintr - o scândură sau dintr - o bârnă ) așezat peste un șanț , peste o râpă sau peste o apă , care poate fi trecut numai cu piciorul . 2. Planșeu metalic sau de lemn , orizontal , care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele . 3. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente , o sursă de energie și un instrument de măsură . 4. Pluta în care se introduce fitilul candelei . 5. ( Chim . ; sintagma ) Punte de hidrogen = legătură de
REDÁN , redane , s . n . 1. Lucrare simplă de fortificație , alcătuită dintr - un zid în formă de unghi ieșit în afară , folosită în trecut pentru apărarea unei treceri . 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați , folosit în arhitectura evului mediu . 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat . 4. Aliniere a clădirilor de - a lungul unei străzi , astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă . 5. Suprafață proeminentă , în formă de treaptă , pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion ( ori al flotoarelor acestuia ) , care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la
RINOFARÍNGE , rinofaringe , s . n . ( Anat . ) Partea superioară a faringelui , care comunică cu fosele
SPLÍNĂ , spline , s . f . 1. Organ anatomic intern , moale și spongios , de culoare roșie - violetă , situat în partea superioară stângă a cavității abdominale , care produce limfocite , anticorpi , depozitează sângele etc . 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină ( 1 ) și cu flori galbene - aurii ; splinuță ( 1 ) ( Chrysosplenium
STRAI ^2 , straiuri , s . n . Parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră . STRAI ^1 , straie , s . n . ( Pop . ) Haină , îmbrăcăminte , veșmânt . - Et .
TASTIÉRĂ , tastiere , s . f . 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură . 2. Plăcuță specială de lemn tare , fixată la instrumentele cu coarde , deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță . [ Pr . : - ti -
TÍMUS s . n . Glandă cu secreție internă , așezată în partea superioară a toracelui , care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai
TORS ^3 , TOÁRSĂ , torși , toarse , adj . ( Despre materii textile ) Care a fost transformat în fire ; răsucit . - V. toarce . TORS ^2 , torsuri , s . n . Sculptură reprezentând partea superioară a corpului omenesc , fără membre ( și fără cap ) . TORS ^1 s . n . 1. Faptul de a toarce . 2. Sunet produs de pisici când torc . - V.
URECHÉLNIȚĂ , urechelnițe , s . f . I. ( Zool . ) 1. Insectă de culoare castanie , cu corpul alungit , cu elitrele scurte , având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare ( Forficula auricularia ) . 2. Animal miriapod cu capul mare , cu antenele lungi , cu prima pereche de picioare mai lungă , transformată într - un fel de clești îndreptați îndărăt ( Lithobius forficatus ) . 3. Cârcăiac . II. Plantă erbacee meliferă , cu frunze ovale cărnoase , terminate printr - un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă , cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii ( Sempervivum tectorum ) . - Ureche + suf . -