Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORNAMENTAL

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 112 pentru ORNAMENTAL.

IARBĂ

IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...

 

IBERIS

IBÉRIS , iberiși , s . m . Plantă erbacee ornamentală din familia cruciferelor , cu flori de diferite culori , dispuse în racem la vârful ramificațiilor ; ( pop . ) limbușoară ( Iberis

 

ISOP

ISÓP , isopi , s . m . Mic arbust exotic cu flori albastre , mai rar roșii sau albe , cultivat la noi ca plantă ornamentală ( Hyssopus

 

JALE

JÁLE^2 s . f . Nume dat mai multor plante din familia labiatelor ( Salvia ) ; spec . mic arbust cu tulpina semilemnoasă , aromată , cu frunze opuse , cu flori albastre , violete , galbene sau albe , cultivat ca plantă ornamentală și medicinală , salvie ( Salvia officinalis ) . JÁLE^1 s . f . 1. Tristețe , mâhnire , durere adâncă ; jelanie ( 2 ) . 2. ( Înv . ) Doliu . [ Var . : ( reg . ) jéle s .

 

JARDINIERĂ

JARDINIÉRĂ , jardiniere , s . f . Etajeră de lemn , suport de metal etc . pe care se țin ghivece cu plante ornamentale ; cutie în care se pune pământ pentru flori , așezată sub ferestre sau pe balcoane . [ Pr . : - ni -

 

LĂMÂIȚĂ

... LĂMÂÍȚĂ , lămâițe , s . f . 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare albă , ale cărui frunze , frecate în mână , răspândesc un miros de lămâie ( Philadelphus coronarius ) . 2. Floare artificială de ceară albă ...

 

LEANDRU

LEÁNDRU , leandri , s . m . Arbust mediteranean , înalt până la cinci metri , cu frunze lanceolate și cu flori albe , gălbui sau roșii plăcut mirositoare , cultivat la noi ca plantă ornamentală ( Nerium oleander ) . [ Pr . : le - an - . - Pl . și : lendri . - Var . : oleándru s .

 

LILIAC

LILIÁC^2 , lilieci , s . m . Animal mamifer insectivor , asemănător cu șoarecele , cu aripi adaptate la zbor , formate dintr - o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada , și care trăiește prin locuri întunecoase , de unde iese numai noaptea ( Plecotus auritus și Nyctalus noctula ) . [ Pr . : - li - ac ] LILIÁC^1 , lilieci , s . m . Arbust înalt cu frunze ovale , cu flori plăcut mirositoare , albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru - violet , crescute în formă de buchete , cultivat ca plantă ornamentală ; iorgovan , mălin ( Syringa

 

LUPIN

LUPÍN s . m . Gen de plante erbacee din familia leguminoaselor , cu frunze compuse din foliole înguste alungite și cu flori albastre , galbene sau albe , cultivate ca furaj , ca plante ornamentale sau ca îngrășământ verde (

 

LUSTRĂ

LÚSTRĂ , lustre , s . f . Lampă ornamentală , cu mai multe brațe , suspendată de plafonul unei încăperi . [ Var . : ( înv . ) lústru s .

 

MĂTĂCINĂ

MĂTĂCÍNĂ , mătăcine , s . f . Numele a două plante erbacee aromatice : a ) plantă meliferă , originară din Siberia , cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe , cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar ( Dracocephalum moldavica ) ; b ) roiniță ^2 . [ Var . : mătăciúne s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>