Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOTĂ
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 107 pentru NOTĂ.
MENȚIÚNE , mențiuni , s . f . 1. Semnalare , pomenire , menționare ; ( concr . ) notă în care se dau informații referitoare la un eveniment , la o persoană etc . 2. Distincție onorifică ( mai mică decât premiul ) care se acordă elevilor merituoși , concurenților la o competiție etc . [ Pr . : - ți -
N s . m . invar . A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană nazală ( 2 ) dentală ) . [ Pr . : ne ,
NEGATÍV , - Ă , negativi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care exprimă o negare sau un refuz , care neagă ceva . 2. Lipsit de însușiri bune , de calități , rău ; care produce rău , care este periculos . 3. ( Despre numere , mărimi scalare etc . ) Care este mai mic decât zero ( sau egal cu zero ) ; care se notează în scris cu semnul minus . 4. ( Despre electricitate , sarcini electrice ) Care apare la anodul unui element generator electrochimic . II. S . n . Imagine fotografică obținută pe un material ( film , hârtie etc . ) , la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală ; p . ext . placă , film , sau hârtie fotografică pe care s - a obținut o asemenea
... NOTĂTOÁRE , notătoare , s . f . ( Bot . ) Broscariță . - [ Î ] nota
... NOTÁRE , notări , s . f . 1. Acțiunea de a nota
NOTÍȚĂ , notițe , s . f . Diminutiv al lui
NOTÍST , - Ă , notiști , - ste , s . m . și f . ( Fam . ) Persoană care știe să cânte după note . - Notă + suf . -
O ^5 adj . nehot . V. un ^2 . O ^4 num . card . V. unu . O ^3 art . nehot . V. un . O ^2 interj . 1. Exclamație ( emfatică ) folosită în invocații și în apostrofe . 2. Exclamație care exprimă diverse stări emotive : mirare , admirație , mulțumire , dorință , mâhnire etc . 3. Exclamație care precedă și întărește o afirmație , o constatare . - Onomatopee . O ^1 s . m . invar . A optsprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală cu deschidere ( 4 ) mijlocie , rotunjită ( 2 ) , din seria
OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare
ORALITÁTE s . f . 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit , dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor , cât și în narațiunea propriu - zisă ; ansamblu de particularități ale limbii vorbite , ale graiului viu . 2. ( Jur . în sintagma ) Principiul oralității = principiu fundamental al dreptului procesual , potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal . - Oral + suf . - itate . Cf . it . %