Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOMENTE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 159 pentru MOMENTE.
DEPĂRTÁT , - Ă , depărtați , - te , adj . 1. Care este departe în spațiu , care se află la ( mare ) distanță . 2. Care este departe în timp de momentul
... DEPÁRTE adv . 1. ( Cu sens local ) La mare distanță . 2. ( Cu sens temporal ) Într - un moment
DEROBÁ , derobez , vb . I . Refl . ( Despre cai ) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol ; a se întoarce în
DESPĂRȚÍRE , despărțiri , s . f . Faptul de a ( se ) despărți . 1. Separare ; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva ; timpul cât cineva stă despărțit ; despărțit ^1 . 2. Divorț . 3. Diviziune , împărțire , segmentare . V.
DIN prep . I. ( Cu sens local ) 1. ( Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva , unde se întâmplă ceva ) Oglinda din perete . 2. ( Introduce un complement care arată punctul de plecare ) A ieșit din casă . 3. ( Introduce un complement sau un atribut care arată originea , proveniența ) Medicament extras din plante . II. ( Cu sens temporal ) 1. ( Introduce un complement care arată momentul existenței , timpul când se petrece o acțiune ) Îl striga din mers . 2. ( Introduce un complement care indică punctul de plecare în timp ) Din tinerețe . III. ( Cu sens partitiv ) Dintre . Într - una din zile . IV. ( Introduce un complement de cauză ) A greșit din neglijență . V. ( Introduce un complement de mod ) Povestește din amintire . VI. ( Introduce un complement instrumental ) Bate din palme . VII. ( Construcția prepozițională indică materia din care este făcut un lucru ) Mămăligă din făină necernută . VIII. ( Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri . al unei schimbări ) Ei fac din noapte zi . IX. ( Pop . ; introduce un complement de relație ) În ce privește , în privința . Din glume îi întrece pe toți . - De ^4 +
DÍNTRU prep . ( Mai ales înaintea lui " un " , " al " , " însul " , " acest " , " o dată " , cu elidarea vocalei finale proprii ) . 1. ( Cu sens local ) Din , dinspre . Privește dintr - un colț al sălii . 2. ( Partitiv ) Din . Vorbește cu unii dintre noi . 3. ( Cu sens temporal ; introduce un complement circumstanțial care indică momentul plecării ) De la . Pleacă dintr - o clipă într - alta . 4. ( Introduce un complement care indică originea , proveniența ) Din . Planta se dezvoltă dintr - o sămânță . 5. ( Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri ) Din . Și - a făcut o scurtă dintr - un palton . 6. ( Introduce un complement circumstanțial de mod ) Cu . A nimerit dintr - un foc ( de pușcă ) . 7. ( Introduce un complement instrumental ) Cu . Are pensie și trăiește dintr - însa . 8. ( Introduce un atribut care indică materia ) Din . Mănăstirea dintr - un Lemn . 9. ( Introduce un complement circumstanțial de cauză ) Din cauza . S - a supărat dintr - o nimica toată . - De ^4 +
... pentru a fi utilizat . 2. S . n . Bani sau alte bunuri de care o instituție , o întreprindere , o persoană etc . poate dispune , la un moment
DRAMÁTIC , - Ă , dramatici , - ce , adj . 1. Care ține de dramă sau de teatru , privitor la dramă sau la teatru . 2. Fig . ( Despre întâmplări , împrejurări , situații , momente etc . ) Bogat în contraste și în conflicte ; zguduitor ,
DRÓPGOL , dropgoluri , s . n . ( La rugbi ) Lovitură de picior dată în minge în momentul când aceasta atinge pământul și care face ca mingea să treacă peste bara de sus a porții adverse , consemnând înscrierea a trei
DUBLÉT , dublete , s . n . 1. Al doilea exemplar al unui obiect ( carte , medalie , marcă etc . ) , păstrat într - o colecție . 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon , dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit , care au intrat într - o limbă dată în momente sau pe căi diferite . 3. ( Fiz . ) Dipol . 4. ( Fiz . ) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă
DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .