Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAMIFER

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 184 pentru MAMIFER.

ECVIDEU

ECVIDÉU , ecvidee , s . n . ( La pl . ) Grup de mamifere imparicopitate erbivore , cu o singură copită și fără veziculă biliară ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest

 

EDENTAT

... EDENTÁT , - Ă , edentați , - te , adj . , s . n . ( Mamifer

 

ELEFANT

ELEFÁNT , elefanți , s . m . Numele a două animale mamifere din ordinul proboscidienilor , cele mai mari animale terestre de azi , cu pielea groasă și aspră , cu nasul modificat într - o trompă mobilă și cu colți foarte lungi de fildeș ( Elephas maximus și Loxodonta

 

EOCEN

EOCÉN , - Ă , eoceni , - e , s . n . î . S . n . Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene , caracterizată mai ales prin existența numuliților , lamelibranhiatelor , gasteropodelor , echinidelor și mamiferelor . 2. Adj . Care se referă la epoca eocenului ( 1 ) . [ Pr . : e -

 

EQUUS

EQUUS subst . Gen de mamifere imparicopitate , având ca reprezentanți actuali calul , măgarul , zebra etc . , caracterizate prin talie mare , dinți lungi , existența unui singur deget . [ Pr . : écvus ] - Cuv .

 

ERBIVOR

ERBIVÓR , - Ă , erbivori , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se hrănește numai cu plante . 2. S . n . ( la pl . ) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante ; ( și la sg . ) animal din acest

 

ERINACEID

ERINACEÍD , erinaceide , s . n . ( La pl . ) Familie de mamifere insectivore , cu corpul acoperit cu țepi ( Erinaceidae ) ; ( și la sg . ) animal care face parte din această

 

ERITRINĂ

ERITRÍNĂ , eritrine , s . f . Antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor , cu efect , mai ales , asupra bacteriilor

 

ESTRU

ÉSTRU , estre , s . n . Perioadă a ciclului sexual la femelele mamifere , în care mucoasa uterului permite fixarea oului

 

FĂT

FĂT , feți , s . m . 1. Produs de concepție din uterul mamiferelor , din momentul când începe a avea mișcări proprii și formele caracteristice speciei și până când se naște ; fetus . 2. ( Pop . și poetic ) Fecior , fiu ; băiat ,

 

FĂTĂTOARE

FĂTĂTOÁRE , fătătoare , ( 1 ) adj . , fătători , ( 2 ) s . f . 1. Adj . ( Despre femelele animalelor mamifere ) Care este aptă să fete . 2. S . f . ( Pop . ) Loc unde fată animalele . - Făta + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>