Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M��CAR

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 4045 pentru M��CAR.

MĂREȚ

MĂRÉȚ , - EÁȚĂ , măreți , - e , adj . 1. Care trezește admirație , care se impune prin calități deosebite , excepționale ; grandios , impunător , falnic , maiestuos , fastuos . 2. ( Înv . și reg . ) Mândru , semeț ; îngâmfat , trufaș , orgolios . - Mări ^1 + suf . -

 

MÂȚESC

MÂȚÉSC , - EÁSCĂ , mâțești , adj . ( Pop . și fam . ) Care aparține mâțelor ( 1 ) sau mâților , privitor la mâțe , specific mâțelor . - Mâță + suf . -

 

MÂNGÂIETOR

MÂNGÂIETÓR , - OÁRE , mângâietori , - oare , adj . Care mângâie ; dezmierdător ; desfătător , încântător ; încurajator , consolator ; mângâios . [ Var . : ( înv . și reg . ) mângâitór , - oáre adj . ] [ Pr . : - gâ - ie - ] - Mângâia + suf . -

 

MÂRÂITOR

MÂRÂITÓR , - OÁRE , mârâitori , - oare , adj . ( Rar ) Care mârâie . [ Pr . : - râ - i - ] - Mârâi + suf . -

 

MĂCELĂRESC

MĂCELĂRÉSC , - EÁSCĂ , măcelărești , adj . Care aparține măcelarului , privitor la măcelar , de

 

MĂCELĂRIE

MĂCELĂRÍE , măcelării , s . f . 1. Prăvălie în care se vinde carne ; căsăpie , meserniță . 2. ( Înv . ) Măcel . - Măcelar + suf . - ie , ( 2 ) din

 

MĂCIUCĂ

MĂCIÚCĂ , măciuci , s . f . 1. Bâtă mare , mult îngroșată ( și adesea ferecată ) la un capăt ; chilom ; măciulie . 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau , p . ext . , a altor obiecte . 3. ( Bot . ; pop . ) Capsulă . 4. ( Sport ) Aparat de gimnastică , de forma unei măciuci ( 1 ) , cu care se execută exerciții de mobilitate , de îndemânare

 

MĂGĂRESC

MĂGĂRÉSC , - EÁSCĂ , măgărești , adj . 1. Care aparține măgarului , privitor la măgar , de măgar . 2. ( Pop . ; în sintagma ) Tuse măgărească = tuse convulsivă . - Măgar + suf . -

 

MĂNĂSTIRESC

MĂNĂSTIRÉSC , - EÁSCĂ , mănastirești , adj . Care aparține mănăstirii , privitor la mănăstire , de la mănăstire ; p . ext . bisericesc ,

 

MĂREȚIE

MĂREȚÍE s . f . 1. Faptul de a fi măreț ; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect ; grandoare , splendoare , fast ^1 . 2. ( Înv . și reg . ) Mândrie , semeție , trufie . - Măreț + suf . -

 

MĂTĂUZ

MĂTĂÚZ , mătăuze , s . n . Mănunchi de busuioc , cu care preotul stropește cu agheasmă ; sfeștoc ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>