Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 8932 pentru M.

MÂNDRI

MÂNDRÍ , mândresc , vb . IV . Refl . 1. A fi mândru ( I 1 ) , a se lăuda , a se făli ( cu ceva sau cu cineva ) . 2. ( Înv . și pop . ) A se îngâmfa , a se

 

MÂNDRIE

MÂNDRÍE , mândrii , s . f . 1. Sentiment de mulțumire , de satisfacție , de plăcere , de bucurie ; ceea ce produce mulțumire , satisfacție , plăcere , bucurie ; sentiment de demnitate , de încredere în calitățile proprii . 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii ; orgoliu , trufie , îngâmfare . - Mândru + suf . -

 

MÂNDRIRE

MÂNDRÍRE s . f . ( Rar ) Faptul de a se mândri ; satisfacție , fală ; fudulie , îngâmfare . - V.

 

MÂNEA

MÂNEÁ , mân , vb . II . Intranz . ( Pop . ) A petrece undeva noaptea , a rămâne , a poposi , a dormi undeva peste

 

MÂNECAR

MÂNECÁR , mânecare , s . n . 1. Haină țărănească scurtă , de stofă , de blană sau de pânză , cu sau fără mâneci . 2. Perniță sau scândură îmbrăcată în pânză , pe care se calcă mânecile unei haine . - Mânecă + suf . -

 

MÂNECARE

MÂNECÁRE , mânecări , s . f . Acțiunea de a ( se ) mâneca și rezultatul ei . - V.

 

MÂNECAT

MÂNECÁT s . n . Faptul de a ( se ) mâneca . V.

 

MÂNER

MÂNÉR , mânere , s . n . Parte a unui obiect care permite apucarea ( și manevrarea ) acestuia cu mâna . - Mână + suf . -

 

MÂNEZI

MÂNEZÍ adv . ( Reg . ) Mâine ; a doua zi . - Mâ [ i ] ne +

 

MÂNIAT

MÂNIÁT , - Ă , mâniați , - te , adj . Înfuriat , iritat , foarte supărat . [ Pr . : - ni - at ] - V.

 

MÂNIE

MÂNÍE , mânii , s . f . 1. Izbucnire de iritare violentă , dar trecătoare , împotriva cuiva sau a ceva ; furie , supărare mare . 2. ( Pop . ; adesea determinat prin " lui Dumnezeu " , " cerului " , " pământului " ) Prăpăd , urgie , grozăvie , nenorocire ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>