Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUI
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 129 pentru LOCUI.
HABITÁT , habitate , s . n . Suprafață locuită de o populație , de o specie de plante sau de animale ;
INTÉRN , - Ă , interni , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află înăuntrul unui obiect , al unei ființe , al unui spațiu etc . , care este în interior . 2. S . m . și f . , adj . ( Elev sau ucenic ) care locuiește într - un internat sau la locul unde învață meseria . 3. S . m . și f . Student în medicină admis pe bază de concurs să facă practică la un
ITALIÓȚI s . m . pl . Populații de limbă indo - europeană care au locuit în antichitate în centrul Italiei . [ Pr . : - li -
LÁVRĂ , lavre , s . f . Mănăstire mare în unele țări ortodoxe , unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele , în felul caselor unui
LOCATÁR , - Ă , locatari , - e , s . m . și f . Persoană care locuiește într - o casă ( în calitate de
... într - un loc determinat ( într - un oraș , într - o regiune , într - o țară etc . ) . [ Pr . : - cu - i - . - Var . : ( înv . ) lăcuitór , - oáre s . m . și f . ] - Locui
LONDONÉZ , - Ă , londonezi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care locuiește în Londra sau care este originară de acolo . 2. Adj . Care aparține Londrei sau locuitorilor ei , privitor la Londra sau locuitorii
LONGOBÁRD , - Ă , longobarzi , - de , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni , care au locuit în antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre , iar în sec . VI s - au stabilit în nordul și în centrul Italiei ; ( și la sg . ) persoană care aparținea acestor triburi . 2. Adj . Care aparține longobarzilor ( 1 ) , privitor la
LÚME , lumi , s . f . I. 1. Totalitate a celor existente în realitate ; univers , cosmos . 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili , constituind un sistem organizat ; sistem solar , sistem planetar . 3. Globul pământesc ( cu întreaga lui viață animală și vegetală ) , pământul locuit de om . 4. ( Înv . și reg . ) Lumină . Lumea ochiului ( sau ochilor ) = pupila ochiului ( sau ochilor ) . II. 1. Populația globului pământesc , omenirea întreagă ; umanitatea . 2. Categorie de oameni , grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii , al culturii , al felului de viață etc . și care prezintă trăsături specifice . Lumea artiștilor . 3. Oameni , mulțime , public ; societate , mediu social . III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană ; viață , existență . 2. ( În sintagmele ) Lumea albă = ( în basme ) viața pământească , în care trăiesc oamenii . Lumea neagră = ( în basme ) viața subpământeană , în care ar trăi duhurile rele . Lume de apoi ( sau lumea cealaltă , ceea lume ) = a ) ( în concepțiile religioase ) viața de dincolo de moarte ; b ) ( în basme ) regiune imaginată dincolo de acest pământ , celălalt
MĂRGINÁȘ , - Ă , mărginași , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află la margine , la hotar , la extremitate ; periferic , lăturalnic , limitrof . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care locuiește , care se află la marginea unei așezări omenești , a unui teritoriu etc . ; mărginean . - Margine + suf . -
MAHALAGÍU , mahalagii , s . m . Bărbat care locuiește într - un cartier mărginaș , la periferia unui oraș ; p . ext . bărbat cu apucături vulgare , grosolane , care se ceartă și bârfește . - Mahala + suf . -