Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LANȚ
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 81 pentru LANȚ.
... PLUTÓNIU s . n . Element chimic de sinteză , radioactiv , obținut din uraniu , capabil să întrețină reacții nucleare în lanț
POLICÍCLIC , - Ă , policiclici , - ce , adj . ( Despre substanțe ) Care conține în moleculă mai multe cicluri formate din lanțuri închise de
... POLIMÉR , polimeri , s . m . Substanță macromoleculară a cărei moleculă este formată prin unirea în lanț
... PREAMPLIFICATÓR , preamplificatoare , s . f . Amplificator utilizat într - un lanț de transmisie înaintea unui amplificator principal , pentru a ridica nivelul semnalului de intrare al amplificatorului principal și pentru a realiza adaptarea ...
... prin care se evacuează aceste gaze . 2. ( În sintagma ) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele , printr - o reacție în lanț controlată , cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate . 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică . 4 ...
... scripeți , s . m . Mecanism alcătuit dintr - o roată cu un șanț periferic , care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț
SILICÓN , siliconi , s . m . Compus macromolecular cu structură analoagă corpurilor organice , în stare fluidă sau sub formă de rășini , alcătuit din lanțuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de
SIMPATICOTOMÍE , simpaticotomii , s . f . Intervenție chirurgicală constând în secționarea și îndepărtarea unei părți a lanțului ganglionar
SPÍȚĂ , spițe , s . f . 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei . 2. Fiecare dintre treptele unei scări ; fuscel . 3. Fig . Grad de rudenie ; neam ; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană ; p . ext . origine . 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei
TÂRȘITOÁRE , târșitori , s . f . ( Reg . ) Grapă formată din mai multe bare paralele , legate între ele cu lanțuri ; târâitoare . - Târși + suf . -
TERȚIÁR , - Ă , terțiari , - e , adj . 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru . 2. ( În sintagma ) Eră terțiară ( și substantivat , n . ) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre , care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți . [ Pr . : - ți -