Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN REALITATE

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 140 pentru IN REALITATE.

IDILIZA

... idilizez , vb . I . Tranz . A vedea sau a reda un fapt de viață mai frumos sau mai bun decât este în realitate

 

ILUZIE

... formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase . 2. Fig . Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate

 

ILUZIONISM

ILUZIONÍSM s . n . 1. Profesiunea iluzionistului ; spectacol , număr prezentat de iluzionist ; scamatorie . 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat . [ Pr . : - zi -

 

ILUZORIC

... ILUZÓRIC , - Ă , iluzorici , - ce , adj . ( Rar ) Care nu poate fi realizat , care nu există în realitate

 

ILUZORIU

... ILUZÓRIU , - IE , iluzorii , adj . Care nu poate fi realizat , care nu există în realitate

 

IMANENTISM

IMANENTÍSM s . n . ( Fil . ) Doctrină idealist - subiectivă care susține că existența , realitatea reprezintă exclusiv proiecția

 

IMATERIALISM

IMATERIALÍSM s . n . ( Fil . ) Concepție filozofică idealistă după care realitatea există numai în conștiință , ca idei . [ Pr . : - ri -

 

INCOGNOSCIBIL

... INCOGNOSCÍBIL , - Ă , incognoscibili , - e , adj . ( Filoz . ) Care nu poate fi cunoscut de rațiunea omenească ( deși se presupune că există în realitate

 

INCONȘTIENȚĂ

INCONȘTIÉNȚĂ s . f . 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței , care apare în diferite boli neuropsihice . 2. Lipsa unei atitudini conștiente , raționale fată de realitatea înconjurătoare ; stare sufletească în care omul nu - și dă seama de actele sale . [ Pr . : - ști -

 

INCONȘTIENT

INCONȘTIÉNT , - Ă , inconștienți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu este conștient , care nu știe ce face , care și - a pierdut cunoștința ( ca urmare a unei stări patologice ) . 2. ( Adesea adverbial ) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare ; fără minte , fără judecată . II. S . n . Activitate psihică a omului de care el nu - și dă seama , totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței . [ Pr . : - ști -

 

INFIDEL

INFIDÉL , - Ă , infideli , - e , adj . 1. Care nu este fidel ; nestatornic , necredincios în sentimente , care își calcă angajamentele față de cineva , nefidel ; ( despre soți ) care calcă credința conjugală . 2. Inexact , care nu exprimă adevărul ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>