Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN DOUA

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 1408 pentru IN DOUA.

ȚINC

ȚINC ^2 s . m . v . țânc . ȚINC ^1 , țincuri , s . n . Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri ( alternând cu câte o scobitură ) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două

 

ACORD

ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o

 

AGĂȚĂTOR

AGĂȚĂTÓR , - OÁRE , agățători , - oare , adj . s . f . I. Adj . Care ( se ) agață . Plante agățătoare . II. 1. s . f . Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui ; atârnătoare . 2. ( La pl . ) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi , care le permit să se agațe cu ușurință de copaci . [ Var . : acățătór , - oáre adj . ] - Agăța + suf . -

 

ALCAIC

ALCÁIC , - Ă , alcaici , - ce , adj . Vers alcaic ( În sintagmele ) = vers antic format din cinci picioare , cu cezura după al doilea picior . Strofă alcaică = strofă compusă din patru versuri : două alcaice , unul iambic și unul coriambic . [ Pr . : - ca -

 

ALFA

... 1 s . m . invar . 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc , corespunzătoare sunetului " a " . 2. ( Fiz . ) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi

 

ALTERN

ALTÉRN , - Ă , alterne , adj . Unghiuri alterne ( interne ( În sintagmele ) sau externe ) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă . Frunze ( sau flori ) alterne = frunze ( sau flori ) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor , la niveluri diferite . Sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea

 

ANAPEST

ANAPÉST , anapești , s . m . ( În versificația greco - latină ) Unitate metrică formată din două silabe scurte urmate de una lungă ; ( în metrica modernă ) unitate metrică alcătuită din două silabe neaccentuate urmate de una

 

ANASTOMOZĂ

ANASTOMÓZĂ , anastomoze , s . f . Comunicație naturală sau artificială ( chirurgicală ) între două vase sanguine , între două organe cavitare etc . ; p . ext . trecerea fibrelor nervoase de la un nerv la

 

ANTILOGIE

ANTILOGÍE , antilogii , s . f . Contradicție între două idei sau între două

 

ANTIPARALEL

... ANTIPARALÉL , - Ă , antiparaleli , - e , adj . ( Despre doi

 

ANTISPAST

ANTISPÁST s . n . Picior de vers ( antic ) alcătuit din patru silabe : două silabe lungi între două silabe

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>