Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru II
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 1630 pentru II.
ȘFÍCHI , ( I ) interj . , ( II ) șfichiuri , s . n . I. Interj . Cuvânt care imită șuieratul biciului . II. S . n . 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului ; pleasnă . 2. Mănunchi , grup de fire de păr . -
ȘI adv . , conj . A. Adv . ( Stă înaintea părții de vorbire la care se referă ; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens modal ) 1. Chiar , în adevăr , cu adevărat . 2. Pe deasupra , în plus , încă . După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa . 3. Chiar , încă , pe lângă acestea , de asemenea . Vezi să nu pățești și tu ca mine . 4. ( În propoziții negative ) Nici . Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc . II. ( Cu sens temporal ) 1. Imediat , îndată , pe loc . Cum îl zări , îi și spuse . 2. Deja . Masa se și pune în grădină . B. Conj . I. ( Marcă a coordonării copulative ) 1. ( Leagă două părți de același fel ale unei propoziții ) Este voinic și tânăr . 2. ( Împreună cu prep . " cu " exprimă relația operației matematice a adunării ) Plus . Doi și cu trei fac cinci . 3. ( Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență ) Binele și răul . 4. ( Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări , ajută la scoaterea lor în evidență ) A adus și vin , și mâncare , și cărți . 5. ( Leagă ...
... ȘUIERÁT^2 , - Ă , șuierați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Cu un timbru strident , ascuțit [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera . ȘUIERÁT^1 , șuierături , s . n . Faptul de a șuiera ; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care șuieră . [ Pr . : șu ...
STA , stau , vb . I . Intranz . I. 1. ( Despre oameni și animale ) A se opri din mers , a rămâne pe loc ; a se întrerupe dintr - o acțiune , dintr - o mișcare , dintr - o activitate etc . ; ( despre aparate , mecanisme , dispozitive ) a se opri din funcționare , a nu mai merge ; p . ext . a se defecta . 2. A rămâne nemișcat într - un loc , a nu pleca , a nu se îndepărta de undeva ; ( despre vehicule ) a staționa . 3. A rămâne într - un serviciu , într - o slujbă , într - o ocupație . 4. A rămâne , a petrece un timp undeva sau cu cineva ; a poposi ; a întârzia , a zăbovi . II. 1. A se afla , a se găsi , a fi într - un anumit loc . 2. A trăi , a viețui ; a locui . 3. ( Pop . ) A fi , a exista , a se afla . 4. A continua să fie ; a dăinui , a se menține . III. 1. ...
AȘEZÁ , așéz , vb . I . I. 1. Refl . și tranz . A ( se ) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă . 2. Refl . A se stabili într - o localitate , într - un loc . II. 1. Tranz și refl . A ( se ) pune într - o anumită ordine ; a ( se ) rândui , a ( se ) aranja . 2. Intranz . ( Pop . ) A pune la cale ; a proiecta , a plănui . III. Tranz . ( Rar ) A înfățișa un fapt într - o anumită lumină . 2. ( Înv . ) A dispune , a decreta , a hotărî ; a institui , a statornici , a fixa . IV. Tranz . A procura cuiva o situație mai bună ; a
AȚÍNE , ațín , vb . III . 1. Refl . și tranz . A pândi trecerea cuiva ( stând în calea lui ) . 2. Refl . A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva ( care încearcă să scape ) . [ Var . : ațineá vb .
ACÚSTIC , - Ă , acustici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . Care emite , transmite sau recepționează sunete , care aparține acusticii ( II 1 ) , privitor la acustică . II. S . f . 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii , propagării și recepționării sunetelor . 2. Calitatea de a înlesni o ( bună )
... Adv . 1. În realitate . 2. Lămurit ; clar , limpede . 3. ( Înv . ) În văzul tuturor , pe față ; deschis . II. Adj . Real ; palpabil , concret . [ Pr . : a - ie
ALB , - Ă , albi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Care are culoarea zăpezii , a laptelui ; ( despre culori ) ca zăpada , ca laptele . 2. Incolor , transparent . 3. Fig . Limpede , luminos . 4. Fig . Nevinovat , curat , pur , candid . 5. ( Despre versuri ) Fără rimă . II. S . m . Denumire dată , după revoluția franceză , contrarevoluționarilor și conservatorilor . III. S . n . 1. Culoare obținută prin suprapunerea luminii zilei ; culoarea descrisă mai sus . 2. Obiect , substanță etc . de culoare albă ( I 1 ) . ( Pop . ) Albul ochiului = sclerotică . Alb de plumb = carbonat bazic de plumb , folosit în industria vopselelor ; ceruză . Alb de zinc = oxid de zinc ( folosit în vopsitorie ) . Alb de titan = bioxid de titan . IV. S . m . Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă ( I 1 ) cu prolificitate și precocitate ridicate , crescute pentru producția de carne . Alb de Banat . Alb ucrainean de stepă . V. S . f . pl . art . Nume dat pieselor albe ( I 1 ) la unele jocuri distractive sau de
ALBIȘÓR , - OÁRĂ , albișori , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . Diminutiv al lui alb ; albior . II. S . m . și f . ( Iht . ) Obleț . III. S . m . 1. Nume dat unor bureți comestibili . 2. ( Pop . ; la pl . ) Bani de argint . IV. S . f . Albitură ( 2 ) . 2. Varietate de viță de vie cu struguri albi . - Alb + suf . -
ALERGĂTÓR , - OÁRE , alergători , - oare , adj . , subst . I. Adj . Care aleargă . II. S . m . și f . 1. Atlet care concurează la probe de alergări . 2. ( Rar ) Curier ( însărcinat cu transmiterea unui mesaj ) . 3. Cal de curse . III. S . f . 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de țesut țărănești . 2. ( Înv . ) Parc vast , împrejmuit , în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători . - Alerga + suf . -