Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXAGERA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 184 pentru EXAGERA.
EXTREMÍSM s . n . Atitudine , doctrină a unor curente politice care , pe baza unor opinii , idei , păreri exagerate , unilaterale , extreme , urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul
FAMILIARÍSM , familiarisme , s . n . Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv ; familiaritate ( 2 ) . [ Pr . : - li - a - ] - Familiar + suf . -
FANFARONÁDĂ , fanfaronade , s . f . Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități imaginare ;
FARISÉU , farisei , s . m . 1. Membru al unei grupări politico - religioase la vechii evrei , care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios . 2. Fig . Om ipocrit , fățarnic ,
FESTIVÍSM s . n . Caracter exagerat festiv . - Festiv + suf . -
FISCALÍSM s . n . Politică financiară constând în perceperea de la populație , prin diverse sisteme fiscale , a unor impozite și taxe exagerate . - Fiscal + suf . -
... FOLCLORÍSM s . n . Tendință de a exagera
FORFECÁ , foárfec , vb . I . 1. Tranz . A tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios . 2. Tranz . Fig . A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată , cu scopul de a o critica și de a o pune într - o lumină defavorabilă . 3. Intranz . Fig . A vorbi mereu , fără încetare ( bârfind , clevetind ) ; a
GÂDILÁ , gâdil , vb . I . Tranz . 1. A produce , prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului , o senzație particulară , care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit . 2. Fig . A produce cuiva o senzație plăcută , o plăcere ; a flata ( în mod exagerat ) pe cineva . [ Var . : gâdilí vb .
GOGONÁT , - Ă , gogonați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte , părți de obiecte etc . ) Care are o formă ( relativ ) sferică , umflată ; gogoneț . 2. Fig . ( Mai ales despre minciuni , gafe ) Mare , exagerat . - Gogon ( reg . " mic obiect sferic " - et . nec . ) + suf . -
GROZĂVÍ , grozăvesc , vb . IV . Refl . ( Fam . și depr . ) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri ( și a face caz de ele ) ; a se