Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOMNULE !

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 86 pentru DOMNULE !.

PANAGHIAR

PANAGHIÁR , panaghiare , s . n . 1. Icoana Maicii Domnului . 2. Vas de metal ( mai ales de aur sau de argint ) , împodobit cu incrustații artistice , pe care se ține panaghia ( 2 ) . [ Pr . : - ghi - ar ] - Panaghie + suf . -

 

PEȘCHEȘ

PEȘCHÉȘ , peșcheșuri , s . n . 1. ( Înv . , pop . și fam . ) Plocon , dar , cadou . 2. Spec . Dar anual , în bani sau în natură , pe oare domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane ( împreună cu haraciul ) ; p . ext . haraci ; ( la pl . ) bunurile din care consta acest

 

POALĂ

POÁLĂ , poale , s . f . I. 1. Partea de jos a unui veșmânt femeiesc sau a unor obiecte de îmbrăcăminte ( încheiate în față ) ; tivitură a unui obiect de îmbrăcăminte ; partea de la talie în jos , mai larga , a unor veșminte ; ( pop . ) fustă . 2. Partea corpului cuprinsă între brâu și genunchi , împreună cu partea de îmbrăcăminte corespunzătoare , la o persoană care șade ; partea de jos și din față a unei fuste , a unui șorț etc . adusă în sus și ținută cu mâna sau prinsă în brâu , formând o adâncitură în care se pot aduna ori dure anumite lucruri . 3. Spec . ( La pl . ) Bucată de pânză frumos lucrată cu care se împodobește o icoană sau cu care se acoperă masa din altar . 4. Parte marginală a unei piei ( care acopere abdomenul și picioarele animalului ) . II. P . anal . 1. Margine a unei păduri situată de obicei mai în vale . 2. Parte a cerului mărginită de linia orizontului ; zare . 3. ( La pl . ) Zonă mai larga de la baza unei forme de relief înalte ( munte , deal , pisc etc . ) . III. Compuse : ( Bot . ) poala - rândunicii sau poala - Maicii - Domnului = ...

 

PREAÎNĂLȚAT

PREAÎNĂLȚÁT , - Ă preaînălțați , - te , adj . ( În titulatura dată domnilor sau prelaților ) Preamărit . - Prea +

 

PREDOMNI

PREDOMNÍ , predomnesc , vb . IV . Intranz . ( Înv . ) A predomina . - Pre ^2 +

 

PRETORIU

PRETÓRIU , pretorii , s . n . 1. ( La romani ) Reședința pretorului , sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești . 2. ( Înv . ) Sală de judecată ( în incinta unui tribunal ) ; p . gener . tribunal . 3. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai

 

ROMÂNIE

... ROMÂNÍE s . f . 1. ( Înv . ) Limba română . 2. ( În forma rumânie ) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei ( domn

 

SANGEAC

... 3 ) s . m . ( Înv . ) 1. S . n . Steag turcesc de culoare verde ; ( în special ) steag cu semiluna în vârful lăncii , trimis de Poarta Otomană noului domn ales în țările românești . 2. S . n . Diviziune teritorială în Imperiul Otoman , subîmpărțire a unui pașalâc . 3. S . m . Guvernator al unui sangeac ...

 

SCUTELNIC

... SCUTÉLNIC , scutelnici , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Țăran care , în schimbul unor obligații suplimentare față de domn

 

SELEAM-CEAUȘ

SELEÁM - CEAÚȘ , seleam - ceauși , s . m . ( Înv . ) Reprezentant al domnului care mergea înainte și anunța tuturor sosirea

 

SFETNIC

SFÉTNIC , sfetnici , s . m . ( Înv . ) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere ; ( astăzi ) sfătuitor , consilier . [ Var . : svétnic s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>