Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BRUN

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 155 pentru BRUN.

GUGUȘTIUC

GUGUȘTIÚC , guguștiuci , s . m . Specie de turturea de culoare cenușie - brună pe spate și pe pântece , cu o dungă neagră pe gât ( Streptopelia

 

HELMINTOSPORIOZĂ

HELMINTOSPORIÓZĂ , helmintosporioze , s . f . Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite , manifestată prin apariția pe frunze a unor pete brune , în dreptul cărora țesuturile se rup . [ Pr . : - ri -

 

HEMATIT

HEMATÍT s . n . Oxid natural de fier , foarte dur , de culoare roșie sau brună , cu luciu

 

HERNIE

HERNÍE , hernii , s . f . 1. Umflătură formată prin ieșirea totală sau parțială a unui organ din cavitatea sa naturală printr - un orificiu natural sau artificial ; spec . ieșire a intestinului subțire din peritoneu ; vătămătură , surpătură , boșorogeală . 2. ( Bot . ; în sintagma ) Hernia verzei = boală a verzei provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția pe rădăcina plantei atacate a unor tumori galbene , apoi

 

HORNBLENDĂ

... HORNBLÉNDĂ , hornblende , s . f . Mineral în formă de cristale de culoare verde sau brun

 

HRIB

HRIB , hribi , s . m . Ciupercă comestibilă , cu pălăria de culoare brună - gălbuie și cu piciorul alb , gros ; mânătarcă ( Boletus

 

IAC

IAC , iaci , s . m . Mamifer rumegător din Tibet , mai mic decât bivolul , cu corpul masiv , acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă ( Poephagus

 

IERUNCĂ

IERÚNCĂ , ierunci , s . f . Pasăre cu penele brune - roșcate împestrițate cu pene albe , negre și cenușii , cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap , vânată pentru carne ( Tetrastes bonasia ) ;

 

JDER

JDER , jderi , s . m . Mic animal carnivor din familia mustelidelor , asemănător cu dihorul , cu blana prețioasă , de culoare brună închis ( Martes

 

LAMINARIA

LAMINÁRIA s . f . Gen de algă marină brună care crește în mările reci , folosită în farmacie , în medicină și ca îngrășământ organic ( Laminaria ) ; plantă care face parte din acest gen . [ Pr . : - ri - a ] - Cuv .

 

LEMING

LÉMING , lemingi , s . m . Nume dat mai multor genuri de mamifere rozătoare asemănătoare cu hârciogul , cu coada scurtă și cu blana deasă , brună - roșcată , care trăiesc în regiunile nordice ( Lemmus ) ; animal care aparține unuia dintre aceste

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>