Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACOPERIȘ
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 86 pentru ACOPERIȘ.
PERÉTE , pereți , s . m . 1. Element de construcție așezat vertical ( sau puțin înclinat ) , făcut din zidărie , din lemn , din piatră etc . , care limitează , separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele , etajele și acoperișul . 2. Masiv pietros care se înalță ( aproape ) vertical . 3. Parte a unui obiect , a unui sistem tehnic etc . care se aseamănă cu un perete ( 1 ) , mărginind , izolând , protejând ; piesă dintr - un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile
... PICURÁR , picurare , s . n . ( Constr . ) Lăcrimar la acoperiș
PLANȘÉU , planșee , s . n . Element de construcție de lemn , de beton armat etc . care servește ca suport pentru fixarea unei mașini , formează partea carosabilă a unui pod , separă etajele unei clădiri ( constituind dușumeaua sau acoperișul )
... vehicul , a unui aparat de ridicat etc . pe care se încarcă mărfuri , vite etc . ; p . ext . vagon sau camion deschis , fără pereți și fără acoperiș , utilizat pentru transporturi . 2. Element plan al unei construcții . 3. Construcție sau suprafață de teren plană amenajată pentru efectuarea unor lucrări cu caracter tehnic , pentru ...
... practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de ...
... ponțieni , - e , s . n . , adj . ( Geol . ) 1. S . n . Al doilea etaj al pliocenului ( reprezentat în țara noastră prin marne argiloase cenușii , care constituie un acoperiș
PRIDVÓR , pridvoare , s . n . 1. Galerie exterioară deschisă ( mai rar închisă ) , cu acoperișul sprijinit de stâlpi , așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei ; cerdac . 2. Încăpere de la intrarea unei biserici , care precedă pronaosul . 3. Prima încăpere ( de trecere ) în unele case țărănești :
ROTÓNDĂ , rotonde , s . f . Sală mare , circulară , înglobată unei construcții , având acoperișul în formă de cupolă , folosită mai ales ca sală de expoziție , sală de sport
RUBEROÍD s . n . Carton elastic și neinflamabil , impregnat cu asfalt , întrebuințat ca material pentru acoperișuri și pentru izolarea părțior subterane ale
SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria
SAMÁR , samare , s . n . 1. Șa mare de povară , fără scări , care se pune pe măgari și pe catâri ; p . ext . încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară . 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă , care servește la transportarea cărămizilor pe schele . 3. Laț de sprijin pe care se așează căpriorii acoperișului unei