Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACESTEA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 2191 pentru ACESTEA.
INTRÁRE , intrări , s . f . 1. Acțiunea de a intra și rezultatul ei ; loc ( special amenajat ) prin care se trece din afară înăuntru ; permisiune , încuviințare ( de a intra ^2 ) ; intrat . 2. Momentul intervenției unei voci , a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfășurarea unei acțiuni muzicale . 3. Stradă mică ( înfundată la un capăt ) ; fundătură . 4. ( Cont . ) Valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau întreprinderi ; încasare . 5. Înregistrare a adreselor , cererilor etc . sosite la o instituție . 6. ( Electron . ) Punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea ; input ( 1 ) . 7. ( Inform . ) Ansamblul influențelor , informațiilor care parvin unui sistem ( organism , mecanism ) și răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea ; input ( 2 ) . [ Var . : ( pop . ) întráre s .
... prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care ...
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
... acoperă treptat cu jetoanele corespunzătoare , pe măsură ce acestea sunt scoase , la întâmplare , dintr - o grămadă ( sau dintr - un săculeț ) ; cartoanele și jetoanele folosite la acest
... rar albă , înfipți pe un schelet calcaros ; coral ^1 ( Corallium ) ; p . ext . scheletul calcaros al acestor animale , din care se fac podoabe ; podoabă făcută din acest
... etc . 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul , muzica etc . ( fără să aibă un titlu academic ) ; persoană care avea acest titlu . 3. Persoană competentă , calificată într - un anumit domeniu ( de obicei muzică , dans , sport ) , care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv . 4. Titlu ierarhic ...
... ordin . 3. Serviciu poștal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă destinatarului ; p . ext . formular completat în acest
MATÉRIE , materii , s . f . 1. ( În filozofia materialistă ) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există ; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta ; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități . 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte ; obiect , corp , element considerat din punctul de vedere al compoziției sale . 3. Domeniu de cunoaștere , de cercetare etc . ; problemă , chestiune . 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu ( în
MEZÍN , - Ă , mezini , - e , adj . , s . m . și f . 1. ( Fratele ) cel mai tânăr dintre mai mulți frați , considerat în raport cu aceștia . 2. ( Pop . ) ( Fratele ) al doilea dintre mai mulți frați , considerat în raport cu aceștia ; ( frate )
MICROFONÍE , microfonii , s . f . 1. Reacție acustică nedorită care apare între microfonul și difuzorul unui sistem electroacustic în condițiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic . 2. Perturbație într - un sistem electroacustic datorată vibrației mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia ; efect
MILÍȚIE , miliții , s . f . 1. ( În fostele țări socialiste din Europa ) Instituție de stat având drept scop menținerea ordinii publice și respectarea regulilor de conviețuire socială ; reprezentanții acestei instituții ; p . ext . clădirea în care își avea sediul această instituție ; poliție . 2. ( În vechea organizare militară ) Armată nepermanentă sau de rezervă , care cuprindea și unele corpuri speciale de armată ; p . ext . ( pop . ) serviciu militar ,