Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1-3

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 140 pentru 1-3.

GURGUI

... GURGÚI , gurguie , s . n . 1. Partea din vârf a opincii , strânsă cu nojițe . 2. Partea mai strâmtă , în formă de cioc , de la gura urciorului ^1 . 3

 

HAIDĂU

... HAIDĂU , haidăi , s . m . ( Reg . ) 1. Păzitor de vite ( mari ) . 2. Haidamac ( 1 ) . 3

 

HAIDUCIE

... HAIDUCÍE , haiducii , s . f . 1. Luptă armată a unor cete de haiduci ( 1 ) împotriva asupritorilor , frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică . 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc ( 1 ) . 3. Purtare , deprindere de haiduc ( 1

 

INCIZURĂ

... INCIZÚRĂ , incizuri , s . f . 1. ( Anat . ) Adâncitură pe suprafața unei structuri anatomice . 2. ( Med . ) Incizie ( 1 ) . 3

 

INDEXA

... INDEXÁ , indexez , vb . I . Tranz . ( Rar ) 1. A întocmi un index ( 1 ) . 2. A introduce un cuvânt , un autor etc . într - un index ( 1 ) . 3

 

INSTRUCȚIUNE

... INSTRUCȚIÚNE , instrucțiuni , s . f . 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru . 2. Instrucție ( 1 ) . 3. ( La pl . ) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine ; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări . [ Pr . : - ți - u ...

 

IONIC

... IÓNIC^2 , - Ă , ionici , - ce , adj . Care aparține ionilor , care se referă la ioni . [ Pr . : i - o - ] IÓNIC^1 , - Ă , ionici , - ce , adj . , s . n . , s . m . 1. Adj . , s . n . ( Stil , ordin etc . arhitectonic ) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute . 2. Adj . ( Despre construcții sau elemente arhitectonice ) Care ține ...

 

JEG

... JEG , jeguri , s . n . 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor sau pe îmbrăcăminte ; jip ^1 ; lip . 2. ( Reg . ) Jar ^1 . 3

 

JUDEȚ

... JUDÉȚ , județi , ( I , 1 , 2 ) s . m . , județe , ( I , 3 , 4 , II ) s . n . I. 1. S . m . ( În vechea organizare a Țării Românești ) Denumire dată cârmuitorului unui oraș ; primar . 2. S . m . ( Învechit și regional ) Judecător ( 1 ) . 3. S . n . Judecată ( 3 ) . 4. S . n . ( Înv . ; în religia creștină ) Judecata de apoi . II. S . n . 1. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Împărțire administrativ - teritorială , corespunzătoare ținutului în Moldova . 2. Unitate administrativ - teritorială , în România , în componența căreia intră ...

 

LINGURĂ

... LÍNGURĂ , linguri , s . f . I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic , alcătuit dintr - o parte ovală scobită și dintr - o coadă . 2. Conținutul unei linguri ( I 1 ... rădăcinile arborilor ; linguriță , lingurița - zânei ( Ganoderma lucidum ) . II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură ( I 1 ) . 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile , folosit la extracția țițeiului , la curățarea găurii de sondă sau la cimentat ...

 

LINGURIȚĂ

... LINGURÍȚĂ , lingurițe , s . f . 1. Diminutiv al lui lingură ( I 1 ) ; lingură mică , folosită pentru a bea ceai , lapte etc . 2. Conținutul unei lingurițe ( 1 ) . 3

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>