Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚĂRAN

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 84 pentru ȚĂRAN.

PĂLMAȘ

... PĂLMÁȘ , - Ă , pălmași , - e , s . m . și f . Țăran

 

PLUGAR

... PLUGÁR , plugari , s . m . 1. Muncitor rural sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pământului ; agricultor ; p . gener . țăran

 

PODVADĂ

PODVÁDĂ , podvezi , s . f . ( Înv . ) 1. Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în evul mediu în folosul domniei ( mai ales în timp de război ) , care consta în prestații ( transport , cărăușie ) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune ; p . ext . cărăușie ( cu plată ) . 2. Încărcătură . [ Var . : podvoádă s .

 

PONTAȘ

... PONTÁȘ^2 , pontași , s . m . ( Înv . ) Pontator ^2 . - Ponta ^2 + suf . - aș . PONTÁȘ^1 , pontași , s . m . ( Înv . ) Țăran

 

POPORAN

... la poporanism . 2. ( Înv . și pop . ) Popular . II. S . m . și f . 1. ( Ieșit din uz ) Persoană care făcea parte din grosul populației ; spec . sătean , țăran

 

POTURI

POTÚRI s . m . pl . ( Înv . și pop . ) Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe pulpe ( cu obiele ) , împodobiți pe margini cu găitane , purtați astăzi de țăranii din unele regiuni , iar odinioară de arnăuți și de

 

PRISOS

PRISÓS , prisosuri , s . n . 1. Ceea ce depășește necesarul , ceea ce întrece o anumită limită ; prisosire , prisosință , prisoseală , surplus , excedent ; p . ext . belșug , abundență . 2. ( La pl . ; înv . și reg . ) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda

 

ROBOTĂ

RÓBOTĂ s . f . 1. ( În evul mediu ) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal ; ( mai târziu ) muncă pe care o prestau ( de câteva ori pe săptămână ) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor ; clacă , boieresc . 2. Muncă , activitate neîntreruptă ( și grea ) . [ Acc . și : robótă . - Var . : ( înv . ) róbot s .

 

ROMÂNIE

ROMÂNÍE s . f . 1. ( Înv . ) Limba română . 2. ( În forma rumânie ) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei ( domn , boieri , mănăstiri ) ; condiție de rumân ; iobăgie . [ Var : rumâníe s . f . ] - Român + suf . -

 

RUȘFET

RUȘFÉT , rușfeturi , s . n . 1. Mită . 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură , pe care țăranii erau obligați s - o presteze în trecut moșierilor . [ Var . : rușfért s .

 

SĂTEAN

... SĂTEÁN , săteni , s . m . Persoană care locuiește într - un sat ( și are îndeletniciri legate de mediul rural ) ; țăran

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>