Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCĂLȚĂMINTE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 127 pentru ÎNCĂLȚĂMINTE.
... GALOȘÁRE , galoșări , s . f . Operație de îmbrăcare în piele sau în cauciuc a părții de jos a unui obiect de încălțăminte
... GHEÁTĂ , ghete , s . f . Încălțăminte
GHÉTRĂ , ghetre , s . f . 1. Învelitoare de postav , de fetru etc . care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești . 2. Fâșie de piele care servește la protecția gleznei muncitorilor metalurgiști , în timpul
GHINȚ , ghințuri , s . n . Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea . - Et .
GRĂTÁR , grătare , s . n . 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită , alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în ( sau din ) instalațiile de ardere , pentru separarea de impurități a unor materii prime , pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice , pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc . 2. Obiect alcătuit din vergele metalice paralele , prinse într - un cadru ( dreptunghiular ) , sau din aluminiu ondulat , pe care se frige carne , pește , ciuperci etc . ; p . ext . friptură astfel preparată . 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele , servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei . 4. Partea de deasupra ieslei , în formă de scară înclinată fixată de - a lungul peretelui , în care se pune fânul . 5. ( Tehn . ) Grilă ( 1 ) . - Probabil
HAC ^2 , hacuri , s . n . ( Reg . ) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor , ca să nu alunece . HAC ^1 , ( 2 ) hacuri , s . n . 1. ( În expr . ) A - i veni ( cuiva sau la ceva ) de hac = a găsi modalitatea , sistemul de a învinge , de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără , care provoacă nemulțumiri . 2. ( Înv . ) Salariu ,
... s . n . Piele groasă de bovine tăbăcită vegetal cu coajă de stejar și de mesteacăn și impermeabilizată cu ulei de mesteacăn , întrebuințată pentru fețe de încălțăminte
... JENÁ , jenez , vb . I . 1. Tranz . ( Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte ) A strânge , a apăsa , a roade , a supăra . 2. Refl . A avea un sentiment de ...
LEPĂDÁ , lépăd , vb . I . ( Pop . ) I. 1. Tranz . A lăsa ceva din mână ; a arunca . 2. Tranz . A dărui , a da cuiva ceva de mică valoare . 3. Tranz . A - și dezbrăca un veșmânt , a - și scoate haina , încălțămintea etc . 4. Intranz . ( Despre femei și despre femelele animalelor ) A naște înainte de termen un făt mort ; a avorta . II. Fig . 1. Tranz . A lăsa ceva sau pe cineva undeva ; a îndepărta , a alunga . 2. Tranz . A părăsi ceva ( pentru totdeauna și de bună voie ) , a renunța la . . . 3. Refl . A rupe orice legătură cu
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LUSTRAGERÍE , lustragerii , s . f . Atelier unde se curăță și se lustruiește încălțămintea . - Lustragiu + suf . -