Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎN PERSOANĂ

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 165 pentru ÎN PERSOANĂ.

CONTRAMAISTRU

... CONTRAMÁISTRU , contramaiștri , s . m . 1. Muncitor calaificat care supraveghează și dirijează un sector dintr - o întreprindere industrială . 2. ( În vechea organizare a armatei ) Grad în corpul subofițerilor de marină ; persoană

 

CORSAR

... CORSÁR , corsari , s . m . ( În trecut ) Corabie înarmată aflată în

 

EXPLOATAT

... EXPLOATÁT , - Ă , exploatați , - te , adj . , s . m . și f . 1. ( În teoria marxistă ) Adj . , s . m . și f . Persoană care suportă o exploatare ( 1 ) , care își vinde forța de muncă . 2. Adj . Care este asuprit , oprimat , prigonit , împilat . 3. Adj . ( Despre terenuri , mine , păduri ...

 

PATRIARH

... PATRIÁRH , patriarhi , s . m . 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale ; persoană care deține acest rang . 2. ( În Vechiul Testament ) Fiecare dintre capii de familie conducători ( spirituali și politici ) ai poporului evreu , predecesori ai lui Moise ; p . ext . nume dat unor personaje venerabile ...

 

SERGENT

... SERGÉNT , sergenți , s . m . 1. Grad inferior în armată sau în poliție , imediat superior gradului de caporal ; persoană care poartă acest grad . 2. ( În

 

DEPONENT

... DEPONÉNT^2 , - Ă , deponenți , - te s . m . și f . Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit ; depunător . DEPONÉNT^1 , - Ă , deponenți , - te , adj . ( În

 

PREFECT

... PREFÉCT , prefecți , s . m . 1. ( În Roma antică ) Demnitar care conducea o prefectură ( 1 ) . 2. ( În vechea organizație administrativă a țării ) Șef al administrației și poliției într - un județ , care reprezenta aici puterea centrală . 3. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într - o școală , în

 

PEDAGOG

... PEDAGÓG , - Ă , pedagogi , - ge , s . m . și f . 1. Persoană cu pregătire specială , care se ocupă , teoretic și practic , cu munca didactică și educativă ; educator . 2. Persoană care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate . 3. ( În

 

VICTIMĂ

... VÍCTIMĂ , victime , s . f . 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor , a societății , din cauza propriilor greșeli etc . 2. Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite ( boală , accident , jaf , crimă etc . ) . 3. ( În

 

SENIOR

... care a depășit vârsta juniorilor , vârstă care variază de la sport la sport , de obicei peste 18 ani . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) mai în vârstă , mai bătrână . 3. S . n . ( Pe lângă un nume propriu de persoană , în opoziție cu junior ) Tatăl ( considerat în raport cu fiul ) . [ Pr . : - ni - or ] SENIOR ^1 , seniori , s . m . ( În evul mediu , în

 

APUCAT

... APUCÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) apuca . - V. apuca . APUCÁT^2 , - Ă , apucați , - te , adj . ( În superstiții ; adesea substantivat ) ( Om ) chinuit de diavol ; p . ext . ( persoană

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>