Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TIMPUL
Rezultatele 591 - 600 din aproximativ 936 pentru TIMPUL.
... alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa ; vibrație , pendulare , oscilare . 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic , însoțită de o transformare a energiei dintr - o formă în alta . 3 ...
... OSCILOGRÁF , oscilografe , s . n . Aparat care indică sau înregistrează grafic , la scară , variația unei mărimi fizice variabile în funcție de timp
... OSCILOSCÓP , osciloscoape , s . n . Aparat de măsură pentru observarea vizuală a curbei care reprezintă variația rapidă în timp
OTÁC , otace , s . n . ( Reg . ) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor , ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului ; odaie . 2. Loc împrejmuit , pe câmp sau la munte , unde stau ( noaptea ) oile sau vitele . [ Pl . și :
OVOSCÓP , ovoscoape , s . n . Aparat utilizat în avicultură pentru urmărirea dezvoltării embrionului în timpul
PÂRÂITOÁRE , pârâitori , s . f . 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare , care , mișcate de vânt , produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături , livezi , vii etc . ; zbârnâitoare . 2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care , la înălțarea acestuia , produce un pârâit puternic ; zbârnâitoare . 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră , care în timpul zborului , produce un fel de pârâturi ( Psophus stridulus ) . [ Pr . : - râ - i - . - Var . : pârăitoáre s . f . ] - Pârâi + suf . -
PÂRGUÍT^2 , - Ă , pârguiți , - te , adj . ( Despre fructe , legume și cereale ) Care începe să se coacă , care a dat în copt . - V. pârgui . PÂRGUÍT^1 s . n . Faptul de a se pârgui ; timpul când se pârguiesc fructele sau cerealele . - V.
... 2. Tranz . ( Despre oameni ) A duce ( animalele erbivore , turmele etc . ) la pășune , a duce să pască , a păzi în timp
PĂNUȘÉR , pănușere , s . n . ( Reg . ) Locul unde se păstrează , în timpul iernii , pănușile uscate . - Pănușă + suf . -
PĂPÚȘĂ , păpuși , s . f . I. 1. Jucărie care reprezintă de obicei un copil , făcută din carton , din celuloid , din lemn etc . ; p . ext . figurină cu chip de om . 2. Personaj din teatrul de păpuși , alcătuit dintr - un cap și două brațe , confecționat din pânză , lemn etc . , care se îmbracă pe mână de către mânuitor . II. 1. Mănunchi de fire , de frunze etc . , legătură ( de obicei de același fel ) făcută într - un anumit mod . 2. Bucată de brânză sau de caș așezată în tipare de o anumită formă . 3. Rodul tânăr al porumbului în timpul formării știuletelui , înainte de apariția mătăsii și a boabelor . 4. Nimfa insectelor . 5. Parte a unor mașini - unelte care servește la prinderea sau la susținerea pieselor de prelucrat sau a sculei cu care se prelucrează . 6. Unealtă de dogărie folosită la fixarea cercurilor la
... Tranz . 1. ( Despre oameni ) A duce ( animale erbivore , turmele etc . ) la pășune , a duce să pască ; a păzi în timp ce paște ^1 ( 2 ) , a pășuna . 2. Fig . ( Folosit și absol . ) A conduce , a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii ...