Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT
Rezultatele 591 - 600 din aproximativ 1909 pentru FAPT.
DEPÍNDE , depínd , vb . III . Intranz . 1. ( Despre lucruri , fapte , atitudini ) A fi legat cu necesitate de . . . , a fi în funcție de . . . , a atârna de . . . 2. ( Despre persoane , instituții , ținuturi etc . ) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva , a fi subordonat cuiva . [ Perf . s . depinséi , part .
DEPLINĂTÁTE s . f . Faptul de a fi deplin , desăvârșit ; perfecțiune , plenitudine . - Deplin + suf . -
DEPOZÍȚIE , depoziții , s . f . Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce - i sunt cunoscute prin propriile - i simțuri ( văz , auz ) și de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă ; mărturie . [ Var . : depozițiúne s .
DEPRAVÁRE , depravări , s . f . Faptul de a se deprava ; corupție ( 2 ) , blestemăție , desfrâu , depravațiune . - V.
DEPRECIÉRE , deprecieri , s . f . Faptul de a ( se ) deprecia ; nesocotire a valorii ; devalorizare . [ Pr . : - ci - e - ] - V.
DEPRÍNDERE , deprinderi , s . f . 1. Faptul de a ( se ) deprinde . 2. Obișnuință , obicei . 3. Ușurință căpătată de - a lungul timpului într - o îndeletnicire oarecare ; pricepere , destoinicie , dexteritate . 4. ( Rar ) Practică obișnuită într - o îndeletnicire oarecare ;
DERAPÁJ , derapaje , s . n . Faptul de a derapa ;
DERAPÁRE , derapări , s . f . 1. Faptul de a derapa . 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului , valurilor etc . care acționează asupra navei . 3. Deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea
DERETICÁT s . n . Faptul de a deretica . - V.
DESĂVÂRȘÍT , - Ă , desăvârșiți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) 1. Perfect . 2. ( Despre fapte , stări , procese etc . ) Deplin , complet , absolut . - De ^4 +
DESCÂLCÍT^2 , - Ă , descâlciți , - te , adj . ( Despre fire de păr , de ață etc . ) . Care a fost descurcat . - V. descâlci . DESCÂLCÍT^1 , descâlcíturi , s . n . Faptul de a descâlci . - V.