Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFLAT
Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 800 pentru AFLAT.
PIPĂÍ , pípăi , vb . IV . Tranz . 1. A atinge ( ușor și repetat ) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma , consistența , calitatea etc . ; a cerceta , a examina tactil . 2. Spec . ( Med . ) A palpa . 3. A merge cu nesiguranță , fără să vadă ( bine ) și folosindu - se de mâini , de baston etc . ; a orbecăi . 4. Fig . A încerca să afle ceva , a sonda , a tatona ; a bănui , a intui că există ( într - un anumit
PIRATERÍE , piraterii , s . f . Faptă prin care membrii echipajului unui vas , prin amenințări și violență , răpesc un alt vas ori bunurile sau persoanele aflate pe bordul lui ; infracțiune săvârșită de autorii acestei
PLASMALÉMĂ , plasmaleme , s . f . ( Bot . ) Peliculă fină , semipermeabilă , a protoplasmei , care se află sub membrana celulozică și care reglează schimburile dintre celulă și
PLÉBE s . f . 1. ( În Roma antică ) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă , care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat . 2. ( În evul mediu ) Pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei , aflată în afara ierarhiei feudale și care , alături de țărănime , a avut un rol important în revoluțiile din sec . XVI - XVII . 3. ( Livr . ) Pătură socială fără drepturi , asuprită și exploatată ; p . ext . mulțime ,
PLEX , plexuri , s . n . Țesut format din fibre nervoase sau din vase sanguine împletite nesistematizat între ele , care se află în diferite puncte ale
PLUTÓN^1 , plutoane , s . n . 1. Subunitate militară mai mică decât compania , alcătuită din trei sau patru grupe . 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într - o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări , caiac - canoe , ciclism etc . [ Var . : ( pop . ) plotón s . n . ] - După fr . peloton , it . plotone . PLUTÓN^2 , plutoni , s . m . Corp de roci magmatice , în general de dimensiuni mari , fixat prin intruziune în masa unor straturi
PNEUMOTOMÍE , pneumotomii , s . f . Secționare a unui plămân în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui . [ Pr . : pne -
PÓȘTĂ^2 s . f . v . poștie ^1 . PÓȘTĂ^1 , poște , s . f . I. 1. Instituție publică care asigură primirea , transportul și distribuirea scrisorilor , a telegramelor , a mandatelor poștale și a coletelor ; local în care se află această instituție . 2. Corespondența primită , expediată sau distribuită în aceeași zi sau într - o perioadă dată . 3. Serviciu de transport pentru călători ( și corespondență ) , cu diligența , folosit înainte de introducerea căilor ferate ; vehicul folosit de acest serviciu ; diligență , poștalion . 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut , egală cu aproximativ 20 km ; p . gener . ( fam . ) distanță ( mare ) nedeterminată . II. ( Pop . ) Bucată de hârtie unsă cu grăsime , care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a - l speria . III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei . [ Var . : ( înv . ) póstă , ( reg . ) póștie s .
POL ^1 , poli , s . m . 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice ; p . ext . regiunea din jurul acestor două puncte . 2. ( Mat . ) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera . 3. ( Fiz . ) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii . 6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior . 7. Fig . Fiecare dintre punctele , situațiile etc . aflate la două extremități opuse . POL ^2 , poli , s . m . Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei , care a circulat în țara noastră ; douăzeci de lei . POL ^3 subst . ( Înv . ) Jumătate ( dintr - un întreg , dintr - o
POLÁR , - Ă , polari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la cei doi poli ^1 ai Pământului , de la poli ^1 , caracteristic polilor ^1 ; din regiunea sau din zona polilor ^1 . 2. Adj . Privitor la polii ^1 unui magnet sau ai unei pile electrice . 3. Adj . ( Mat . ; în sintagma ) 4. Adj . ( Fil . ) Care se află într - un raport de polaritate , care prezintă polaritate . 5. S . f . Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica
POLCOVNICÉSC , - EÁSCĂ , polcovnicești , adj . ( Înv . ) Care aparține polcovnicului , privitor la polcovnic ; aflat sub comanda unui polcovnic . - Polcovnic + suf . -