Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUCRURI
Rezultatele 561 - 570 din aproximativ 915 pentru LUCRURI.
... a unora care fac parte dintr - o compoziție pentru a obține un ansamblu ; ( concr . ) ansamblu realizat astfel . 3. Fază finală în tehnica de lucru a unui film , care cuprinde selectarea scenelor , stabilirea ordinii și lungimii definitive a secvențelor , mixajul cu acompaniamentul sonor etc . în conformitate ...
... greutate , fără poftă , a mesteca alene ; a morfologi . 2. P . anal . A suci și a răsuci un lucru
MORT , MOÁRTĂ , morți , - moarte , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. ( Despre ființe ) Care nu mai trăiește , care a murit . 2. ( Despre părți ale corpului ) Cu funcțiile vitale pierdute ; paralizat , înțepenit . 3. ( Despre plante ) Uscat , veșted . 4. Fig . ( Despre lucruri ) Fără viață , neînsuflețit ; nemișcat , încremenit . II. S . m . și f . Persoană care a murit , defunct , decedat ; trupul neînsuflețit al unei persoane așezat în coșciug sau
... MOTOTÓL , - OÁLĂ , mototoli , - oale , s . n . , adj . 1. S . n . Obiect făcut cocoloș ; ghem , ghemotoc . 2. Adj . ( Adesea substantivat ) Încet la lucru
... MÚCHIE , muchii , s . f . 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric . 2. Margine , dungă a unui lucru , a unei suprafețe . 3. Marginea din afară , porțiune laterală a unor obiecte . 4. Partea cea mai înaltă , ascuțită și prelungită , a ...
MULȚÍME , mulțimi , s . f . 1. ( La sg . , adesea cu determinări ) Număr mare de ființe sau de lucruri , cantitate mare . 2. ( La sg . ) Lume multă strânsă laolaltă , grămadă de oameni ; spec . masele largi ale populației ; colectivitate . 3. ( Mat . ) Ansamblu de obiecte , numite elemente , grupate fie prin indicarea tuturor elementelor , fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai
MULTITÚDINE , multitudini , s . f . Mulțime ( de oameni ) ; număr mare ( de lucruri ) ; aspect variat ( sub care se prezintă o
... efectuează , reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale . 2. ( Concr . ) Folos material , bun agonisit prin lucru
NĂSCOCÍ , născocesc , vb . IV . 1. Tranz . A face , a crea ceva ( ce nu a mai existat până atunci ) ; a descoperi , a inventa . 2. Tranz . A scorni , a plăsmui ( lucruri închipuite , neexistente , neadevărate ) ; p . ext . a minți . 3. Refl . ( Rar ) A se naște , a se isca , a se ivi , a se întâmpla , - Et .
... NA interj . 1. ( Fam . , cu valoare verbală ) Poftim ! ia ! ține ! 2. ( Exprimă nerăbdare , nemulțumire , surprindere față de un lucru neplăcut ) Iată ! uite ! ei ! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice . 4. ( Adesea repetat ) Strigăt de voie bună folosit ca ...
... NÁGODĂ , nagode , s . f . ( Reg . ) 1. Ființă sau lucru