Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRECUT
Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 623 pentru TRECUT.
STRÚNGĂ , strungi , s . f . 1. Loc îngrădit la stână , unde se mulg oile ; p . restr . deschizătură , portiță îngustă făcută în acest loc , prin care trec oile una câte una la muls . 2. ( Pop ) Strungăreață (
... cineva ) . A ține ( sau a păstra ) sub cheie = a ține ( sau a păstra ) închis , încuiat . A trece ( ceva ) sub tăcere = a tăinui ( ceva ) . A fi ( sau a se găsi ) sub foc = a se găsi ...
... de a suge și rezultatul ei ; supt . 2. Atracție a unei nave spre mal sau spre o navă mai mare care trece
... SUPÁPĂ , supape , s . f . 1. Organ de mașină montat în dreptul unui orificiu și folosit pentru întreruperea sau restabilirea circuitului unui fluid care trece prin acest orificiu . 2. Valvă care se folosește ca organ de închidere a unei supape ( 1 ) ; ventil . 3. Dispozitiv pentru evacuarea parțială a ...
SUPIÉU , supieuri , s . n . ( Rar ) Baretă ( de elastic ) prinsă de partea de jos a pantalonilor și trecută pe sub talpă , pentru a ține pantalonii întinși . [ Pr . : - pi - eu . - Var . : supié s .
SUPÍN , supine , s . n . Mod nepersonal al unui verb , precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile " de " , " la " etc . , având aceeași formă ca participiul trecut , de care se deosebește prin aceea că nu este
SÚRLĂ , surle , s . f . 1. Instrument muzical popular de suflat , în formă de fluier , cu mai multe orificii și cu ancie dublă , întrebuințat în trecut mai ales în armată . 2. ( Reg . ) Râtul porcului ; p . ext . porc . 3. Colibă ( în câmp ) , de obicei improvizată , de formă conică , construită din pari de lemn și acoperită cu stuf , paie , fân sau
... scinda , a despica , a fragmenta , a îmbucătăți . 2. Tranz . A despica , a spinteca , a trece prin . . . 3. Tranz . A suprima ( un text sau o parte din el ) . 4. Tranz . A lăsa urme în profunzime , a ...
TĂIETÓR , - OÁRE , tăietori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care taie ; tăios ; ascuțit . 2. S . f . Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene , folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor ( Inula hirta ) . 3. S . n . Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc ; tăiș ( 2 ) ; ( în trecut ) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte . 4. S . m . Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia + suf . -
... TĂVĂLUGÍ , tăvălugesc , vb . IV . Tranz . A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum , a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa ...
TALÁR , talare , s . n . ( Înv . ) Haină lungă , purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri