Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TIMPUL

 Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 936 pentru TIMPUL.

NATALITATE

... NATALITÁTE s . f . Indice rezultat din raportarea nou - născuților vii la mia de locuitori într - o anumită perioadă de timp

 

NAZAL

NAZÁL , - Ă , nazali , - e , adj . 1. Care ține de nas ( 1 ) , privitor la nas , al nasului . 2. ( Fon . ; despre voce , sunete ; adesea adverbial ) Care are un timbru specific , rezultat din faptul că , în timpul emiterii , aerul este expirat ( exclusiv sau parțial ) pe nas ( 1 ) ; p . ext . ( despre timbru , rezonanță ) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe

 

NECOMBATANT

... NECOMBATÁNT , - Ă , necombatanți , - te , adj . , s . m . ( Persoană , militar ) care în timp

 

NECROLOGIE

... NECROLOGÍE , necrologii , s . f . Listă care cuprinde numele oamenilor de seamă morți într - o anumită perioadă de timp

 

NEMĂRGINIRE

... NEMĂRGINÍRE , nemărginiri , s . f . Calitatea a ceea ce este nemărginit ; imensitate , infinit ; ( concr . ) întindere fără margini , spațiu nemărginit , nemargine ; p . ext . timp

 

NEMURI

NEMURÍ , nemuresc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor , a face să reziste timpului , să devină nemuritor ( 2 ) ( slăvind , preamărind , cântând ) ; a

 

NEMURIRE

NEMURÍRE s . f . 1. Calitatea de a fi nemuritor ( 1 ) ; faptul de a trăi veșnic ; stare a celui ce este nemuritor ; ( în limbajul bisericesc ) viață veșnică . 2. Amintire menită să reziste timpului , destinată să trăiască veșnic ; glorie

 

NEMURITOR

NEMURITÓR , - OÁRE , nemuritori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( În unele concepții religioase și în basme ) ( Ființă , suflet ) care nu moare niciodată , care trăiește veșnic . 2. S . m . Spec . Zeu , Dumnezeu . 3. Adj . Care este menit să reziste timpului , care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor ; care este destinat gloriei , celebrității eterne ; nepieritor . - Ne - +

 

NEOZOIC

NEOZÓIC , - Ă , - Ă , neozoici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Ultima eră geologică , care cuprinde timpul scurs de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre . 2. Adj . Care se referă la neozoic ( 1 ) , care aparține neozoicului . [ Pr . : ne - o - zo -

 

NEPERMANENT

... NEPERMANÉNT , - Ă , nepermanenți , - te , adj . Care nu are caracter permanent ; care funcționează o perioadă de timp

 

NEPIERITOR

NEPIERITÓR , - OÁRE , nepieritori , - oare , adj . Care este menit să reziste timpului ; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor ; care este destinat gloriei , celebrității eterne ; nemuritor . - Ne - +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>