Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OCUPAT
Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 595 pentru OCUPAT.
TERMOACÚSTIC , - Ă , termoacustici , - ce , adj . , s . f . 1. S . f . Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră . 2. Adj . Referitor la termoacustică , de termoacustică . [ Pr . : - mo -
TERMOCHIMÍE s . f . Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico -
TERMOELASTICITÁTE s . f . Capitol al mecanicii corpurilor solide , care se ocupă cu studierea stărilor de tensiune și a deformațiilor produse sub acțiunea unui câmp termic . - Termo - +
TERMOENERGÉTIC , - Ă , termoenergetici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea și folosirea energiei termice . 2. Adj . Referitor la termoenergetică (
TERMOMETRÍE s . f . Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea
TEXTILÍST , - Ă , textiliști , - ste , adj . ( Adesea substantivat ) Care se ocupă cu țesătoria , specializat în industria textilă . - Textil + suf . -
TITULÁR , - Ă , titulari , - e , adj . , s . m . și f . 1. ( Persoană ) care ocupă un post , îndeplinește o funcție etc . cu caracter de permanență , pe baza unei numiri făcute după formele legale . 2. ( Persoană ) care apare ca erou principal , care dă titlul unei opere artistice , care interpretează rolul
TOCILÁR , - Ă , tocilari , - e , s . m . și f . 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat ( la tocilă ) . 2. Fig . Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară , în mod mecanic ; bucher . - Tocilă + suf . -
TOPOGRAFÍE s . f . Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului , cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici ( considerate plane ) , precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate , în scopul întocmirii de hărți și
TOPOMETRÍE s . f . Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a
TOPONIMÍE s . f . 1. Totalitate a numelor proprii de locuri , de ape , de munți etc . dintr - o țară sau dintr - o regiune . 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri ;