Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUN
Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 622 pentru BUN.
STINGHERÍ , stingheresc , vb . IV . Tranz . A împiedica pe cineva să lucreze , să acționeze , să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții ; a stânjeni , încurca , a incomoda , a
STINGHERÍT , - Ă , stingheriți , - te , adj . 1. Care ( din cauza timidității , a emoției , a împrejurărilor etc . ) are o atitudine stângace , lipsită de siguranță , de degajare , care nu se simte în largul său ; stânjenit . 2. Incomodat , deranjat , împiedicat ( să acționeze , să lucreze , să se odihnească în bune
... A scoate , a extrage lichidul , sucul care îmbibă un lucru . 3. Fig . A obține un profit , a lua un bun
STOC , stocuri , s . n . Cantitate de bunuri ( materii prime , materiale etc . ) existente , la un moment dat , ca rezervă în depozitul unui magazin , al unei întreprinderi , într - o piață în vederea asigurării continuității producției sau a
... STOCÁ , stochez , vb . I . Tranz . A depozita un bun
STOCÁRE , stocări , s . f . Acțiunea de a stoca ; depozitare de bunuri ; stocaj . - V.
... și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii , să renunțe la pasiuni și la plăceri , să considere virtutea ca singurul bun
... Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii , în raport cu strănepoții lor ; străbunic ( 1 ) , răzbunic , strămoș ( 2 ) . 3. S . m . și f . Strămoș ( 1 ) . - Stră - + bun
... STRÁȘNIC , - Ă , strașnici , - ce , adj . , adv . , s . m . I. Adj . ( Exprimă ideea de superlativ ) 1. Foarte bun , minunat ; foarte mare ; foarte puternic ; extraordinar , nemaipomenit . 2. Îngrozitor , înfiorător , înspăimântător ; grozav , cumplit , teribil . II. Adv . 1. ( Foarte ) tare , ( tare ) mult , teribil . 2. ( Legat de ...
... în unele cetăți ale Greciei antice ; fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei , aleși pe o durată de un an . 2. Comandant de oști , bun
STRATIFICÁRE , stratificări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) stratifica și rezultatul ei ; stratificație . 2. Așezare a semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip , de rumeguș , de turbă , pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau