Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������������������������������������������IE
Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 1630 pentru ������������������������������������������������������IE.
CONCRÉȘTE , concresc , vb . III . Intranz . A crește
CONCURÉNT , - Ă , concurenți , - te , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care face concurență altuia , care luptă pentru acapararea pieței , pentru înlăturarea rivalilor . 2. Care tinde spre același rezultat . Cauze concurente . II. S . m . și f . 1. Participant la un concurs sportiv . 2. ( În orânduirea capitalistă ) Negustor sau producător care luptă să depășească în câștig pe
CONCÚRGE , concúrg , vb . III . Intranz . ( Înv . ) 1. A se întâlni într - un punct , venind din mai multe direcții . 2. A contribui la înfăptuirea unei opere ; a colabora . 3. A
CONDESCÍNDE , condescínd , vb . III . Intranz . ( Rar ) A consimți de complezență ; a ceda , a cădea de acord în mod formal ; a
CONDUCĂTÓR , - OÁRE , conducători , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care conduce , de conducere . 2. ( Despre corpuri , în sintagma ) Bun ( sau rău ) conducător de căldură ( sau de electricitate ) = care are însușirea de a transmite ( sau de a nu transmite ) căldura ( sau electricitatea ) . II. S . m . și f . Persoană sau organ care conduce un partid , o organizație , o instituție sau o întreprindere . - Conduce + suf . -
CONDÚCE , condúc , vb . III . 1. Tranz . A îndruma un grup de oameni , o instituție . o organizație etc . , având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv . 2. Refl . A se orienta după . . . , a se comporta după . . . 3. Tranz . A însoți pe cineva . 4. Tranz . A dirija mersul unui vehicul , al unei mașini etc . [ Perf . s . conduséi , part .
CONRÚPE vb . III . V .
CONSCRÍE , conscríu , vb . III . Tranz . ( Înv . ) 1. A chema în armată , a recruta , a înrola . 2. A consemna , a scrie într - un registru oficial . - Con ^1 - +
CONTINGÉNȚĂ , contingențe , s . f . Însușirea de a fi contingent ( II ) ; relație între fenomene , evenimente contingente ; atingere , legătură exterioară , raport ;
CONTINGÉNT , contingente , s . n . , adj . I. 1. S . n . Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare ; p . ext . anul recrutării ; leat . 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă . 3. ( Înv . ) Contribuție . 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări . II. Adj . Care poate să fie sau să nu fie , să se întâmple sau să nu se întâmple ; întâmplător , accidental . [ Var . : contigént s .
CONTRA ^1 - Element de compunere cu sensul " împotriva " , " opus " , care servește la formarea unor substantive , a unor adjective sau a unor verbe . CONTRÁ^3 , contrez , vb . I . Tranz . 1. A contrazice . 2. ( La box , scrimă , lupte , judo ) A da o contră . 3. ( La bridge ) A se opune , a cere o amendă dublă . CÓNTRA^2 , prep . , adv . I. Prep . 1. Împotriva ( cuiva sau a ceva ) . 2. În schimbul altei valori . II. Adv . Împotrivă ; cu totul