Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OCUPAT

 Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 595 pentru OCUPAT.

TACTIC

TÁCTIC , - Ă , tactici , - ce s . f . , adj . I. S . f . 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă de studiul , organizarea , pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate . 2. Știința de a determina , pentru o perioadă relativ scurtă , linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic , în funcție de împrejurările social - politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental . II. Adj . Care ține de tactică ( I ) , privitor la tactică ; conform cu o anumită

 

TALASOGRAFIE

TALASOGRAFÍE s . f . Studiu care se ocupă cu cercetarea

 

TANATOLOGIE

TANATOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu cercetarea semnelor , condițiilor , cauzelor și naturii

 

TEATROLOGIE

TEATROLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu istoria , teoria , estetica și critica spectacolului , cu literatura dramatică , precum și cu organizarea și conducerea

 

TEHNOPSIHOLOGIE

TEHNOPSIHOLOGÍE , s . f . Ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice . - Tehno [ logie ] +

 

TELEDINAMICĂ

TELEDINÁMICĂ s . f . Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ , cu ajutorul ultrasunetelor , a unor șocuri puternice , în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare

 

TELEMETRIE

TELEMETRÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul

 

TEOLOG

TEOLÓG , teologi , s . m . Persoană care se ocupă cu probleme de teologie ; specialist în teologie . [ Pr . : te -

 

TEOLOGIE

TEOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii . [ Pr . : te -

 

TEORETICIAN

TEORETICIÁN , - Ă , teoreticieni , - e , s . m . și f . Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr - un domeniu al științei sau al artei . [ Pr . : te - o - re - ti - ci -

 

TERMOACUSTIC

TERMOACÚSTIC , - Ă , termoacustici , - ce , adj . , s . f . 1. S . f . Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră . 2. Adj . Referitor la termoacustică , de termoacustică . [ Pr . : - mo -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>