Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN DOUA
Rezultatele 531 - 540 din aproximativ 1408 pentru IN DOUA.
CONTRAPÚNCT s . n . 1. Tehnică în compoziția muzicală , constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare , având fiecare un înțeles propriu , dar formând laolaltă un tot organic ; polifonie , contratemă . 2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (
CONTRARIETÁTE s . f . 1. Stare de surprindere neplăcută , provocată de o împotrivire , de o contrazicere . 2. Raport logic între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc , dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau judecăți . [ Pr . : - ri -
CONTRÁS , - Ă , contrași , - se , adj . ( Lingv . ; despre două vocale alăturate ) Redus la o singură emisiune vocalică ( vocală sau diftong ) . - V.
CONTRÁST , contraste , s . n . 1. Opoziție puternică între două sau mai multe lucruri , stări , acțiuni etc . 2. Diferența dintre înnegrirea maximă și cea minimă a unei imagini
CONTRAVÍZITĂ , contravizite , s . f . 1. A doua vizită pe care medicul o face bolnavilor dintr - un spital în timpul după - amiezii . 2. ( Înv . ) Vizită cu care se răspunde altei
CONVÉNȚIE , convenții , s . f . 1. Înțelegere , acord între două sau mai multe state , instituții sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective . 2. ( La pl . ) Deprinderi stabilite prin tradiție . [ Var . : convénțiune s .
... COPOLIMÉR , copolimeri , s . m . ( Chim . ) Polimer mixt , rezultat din unirea moleculelor a doi
... COPOLIMERIZÁRE , copolimerizări , s . f . Reacție de polimerizare a unui amestec de doi
COPRODÚCȚIE , coproducții , s . f . Producție cinematografică , film realizat prin colaborarea unor studiouri cinematografice din două sau mai multe
COREALITÁTE s . f . Concept estetic și filozofic care implică , în general , ideea simultaneității a două moduri de existență . [ Pr . : - re - a - ] - Co - +
CORESPONDÉNT , - Ă , corespondenți , - te , s . m . și f . , adj . I. S . m și f . 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică , trimițând spre publicare informații din locul unde se află . 2. Persoană care , în lipsa părinților unui elev , are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare . 3. ( Rar ) Persoană cu care cineva este în corespondență . II. Adj . ( În sintagmele ) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ , cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membrii , care este numai consultativ . Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri , egale între ele , formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte