Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINTR

 Rezultatele 531 - 540 din aproximativ 1645 pentru DINTR.

CONFLICT

... n . 1. Neînțelegere , ciocnire de interese , dezacord ; antagonism ; ceartă , diferend , discuție ( violentă ) . 2. Contradicție între ideile , interesele sau sentimentele diferitelor personaje , care determină desfășurarea acțiunii dintr

 

CONIMETRU

... CONIMÉTRU , conimetre , s . n . Aparat cu ajutorul căruia se captează praful dintr

 

CONSECVENT

... Despre o vale ) Orientat în direcția înclinării straturilor . 3. Adj . ( Fil . ; despre fenomene ) Care urmează unui alt fenomen . 4. ( Log . ) S . n . Propoziție care decurge dintr

 

CONSIDERENT

... CONSIDERÉNT , considerente , s . n . 1. Punct de vedere , părere . 2. ( Jur . ; la pl . ) Partea dintr

 

CONTEXT

... CONTÉXT , contexte , s . n . 1. Fragment dintr - o scriere în cadrul căruia se găsește un cuvânt , o expresie , un pasaj etc . interesant . 2. Fig . Conjunctură , situație specifică , circumstanță , stare de lucruri într ...

 

CONTINENT

... CONTINÉNT^2 , - Ă , continenți , - te , adj . ( Rar ) Care trăiește în continență ; abstinent , cast . CONTINÉNT^1 , continente , s . n . Diviziune geografică alcătuită dintr

 

CONTRADICTORIALITATE

... CONTRADICTORIALITÁTE s . f . Principiu fundamental al dreptului procesual , în temeiul căruia fiecare parte dintr - un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii . [ Pr . : - ri - a ...

 

CONTRAMAISTRU

... CONTRAMÁISTRU , contramaiștri , s . m . 1. Muncitor calaificat care supraveghează și dirijează un sector dintr - o întreprindere industrială . 2. ( În vechea organizare a armatei ) Grad în corpul subofițerilor de marină ; persoană care avea acest grad . - Contra ^1 - + maistru ...

 

CONTRAVIZITĂ

... CONTRAVÍZITĂ , contravizite , s . f . 1. A doua vizită pe care medicul o face bolnavilor dintr

 

CONTUR

... CONTÚR , contururi , s . n . Linie închisă care mărginește o parte dintr

 

CONURBAȚIE

... CONURBÁȚIE s . f . Formă complexă de așezare umană formată dintr

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>