Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LEGA
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 563 pentru LEGA.
TEIÉR , teiere , s . n . Prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei , folosită pentru a speria peștii de pe fundul apei și a - i goni spre plasele de pescuit . - Tei + suf . -
TELEFÓN , telefoane , s . n . 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de - a lungul unor fire ; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop . 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care , legat de o instalație telefonică centrală , permite convorbiri la
TELEFONÍE s . f . Transmitere , de obicei bilaterală , la distanță a sunetelor ( transformate în unde electromagnetice ) cu ajutorul aparatelor de telefon , legate între ele prin cabluri
TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -
TÉRMEN , termene , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , termeni , ( 4 , 5 , 6 , 7 , 8 ) s . m . 1. S . n . Dată fixă la care , potrivit unei învoieli , unei decizii sau unei dispoziții prealabile , se execută o obligație ( bănească ) sau se realizează ceva ; soroc . 2. S . n . Interval de timp , stabilit dinainte , în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva . 3. S . n . ( Înv . ) Limită , hotar , sfârșit . 4. S . m . ( În loc . și expr . ) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi . A fi în termen = a - și face stagiul militar . 5. S . m . Cuvânt ; expresie . 6. S . m . Fig . ( În expr . ) A fi în termeni buni ( sau răi ) cu cineva = a fi în relații bune ( sau rele ) cu cineva . 7. S . m . ( Mat . ) Fiecare dintre monoamele unui polinom ; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport . 8. S . m . Fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de
TESTEÁ , testele , s . f . Pachet cuprinzând un număr fix ( de obicei 10 , 12 sau 24 ) de obiecte de același fel ( azi , mai ales ace ) legate sau ambalate împreună pentru a forma un
TETERÍST , teteriști , s . m . Soldat în termen care , în baza absolvirii unei școli civile prevăzute de lege , beneficiază de reducerea serviciului militar . - T . T . R . ( tânăr cu termen redus ) + suf . -
TEXT , texte , s . n . 1. Ceea ce este exprimat în scris ; cuprinsul unei opere literare sau științifice , al unui discurs , al unei legi etc . 2. Cuvintele unei compoziții muzicale . 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte
TÍTLU , titluri , s . n . 1. Calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într - un anumit domeniu de activitate . 2. Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei , indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia ; p . gener . orice lucrare editată . 3. Capitol sau subdiviziune în textele de legi , de regulamente etc . ( purtând un număr de ordine ) . 4. ( În sintagmele ) Titlu de proprietate = document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect . Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzacții financiare . 5. Fig . Bază legală , drept . 6. Procent de metal nobil dintr - un aliaj ; titru (
TOPÍLĂ , topile , s . f . 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într - o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile ; bazin de topire a plantelor textile , săpat în câmp și legat printr - un canal de o apă curgătoare sau de un lac . 2. Topitoare , v . topitor (
TOTALITÁTE , totalități , s . f . Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție ; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între